Muffins part 2

I baked muffins.Again.
I'm quite satisfied with the result.




Also Alexa is back in town so I'm very very happy today.

P.S.: I'm getting fat.

Des visages,des figures

Privelişti dezolante,arhicunoscute,pe care le revăd obsesiv.Trainspotting.













Sex,drugs and rock'n'roll,dar nu neapărat în oridinea respectivă.Ca adolescentă oarecare şi măruntă sunt dezorientată.
Ca făptură mai raţională îl văd ca şi un mod de viaţă.

You could choose life.You could choose a job.You could choose a career.You could choose a family.You could choose a fucking big television. You could choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers.You could choose good health, low cholesterol and dental insurance.You could choose your friends.You could choose leisure wear and matching luggage.You could choose your future.

But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you've got heroin?

Personal,aleg o copilărie prelungită,excese de adolescenţă spre seară,cafeaua de duminica dimineaţa,ciocolata cu lapte şi stafide,pisicile,cărţile lui Vian,tablourile lui Klimt,Magritte şi Ernst,zilele astea pur pariziene alături de Yann Tiersen şi Amélie Poulain,Noir Desir,Les Charlots şi une tasse de café noir bien fort,prieteni puţini şi buni,iar în final un strop de ploaie.Şi frunze tomnatice,să nu le uit.

şi sper că pot alege o reuşită la testul de anatomie.

à bientôt.

Marele vertij

-Te rog,nu.Nu fi atât de enervant.
-OK
-Haide să fim drăguţi.
-Ok Începe tu.
(John Updike)

Săptămâna mea a fost un soi de vertij.Au încăput aici clipe stupide şi fericite precum plimbări plin ploaie şi bizarerii spuse în fugă prin mailbox.Şi bien sûr,au fost şi porcării mai mult decât josnice.Întotdeauna mi-am detestat familia.Nu o să încep a o iubi astăzi.Fărâma mea de sânge germanic(deşi comparabilă cu masa unui proton) îmi permite să rămân imperturbabilă în situaţii de prost gust.Nu găsesc normală izbucnirea a doi adulţi,ceva mai mult decât complet simpli(adică mai pe româneşte prostuţi) din cauza unor cuvinte aşa...aruncate la întămplare de genul de ce mănănci paste cu fruculiţa x?Desigur au fost variaţiuni pe aceeaşi temă,formulele de genul eşti un cretin incomparabil,eu o să plec cât văd cu ochii au rămas la locul bine meritat,pe holul apartamanetului minuscul în care locuiesc,perindându-se la decibeli cam mari.

Acum aştept inevitabilul sau pot vedea până unde duce simplitatea a doi adulţi(care se pretind a-mi fi mamă şi tată) în ceea ce priveşte gestionarea unei furculiţe.

Şi nu,nu a fost vorba de o furculiţă,este ceva mult mai josnic,pur casnic şi teribil de simplu.

Partea frumoasă este că mai am cel mult doi ani de petrecut aici.Mă vor aştepta apoi numai clipe splendide alături de Alexandra şi mai apoi un posibil Făt-Frumos.În general nu am regrete şi bănuiesc că nici atunci.Voi pleca pur şi simplu.
Voi trăi din codeină filtrată din fasconal în propria bucătărie.Alexandra mă susţine,sunt sigură.Hepatocitele mele,nu.

à bientôt.

Des bizarreries.

Liviu:

sms
conceputul "save my soul"
devine incomod
pe scarile asteptarii
modificarea starii de observatie
e din cauza ta
psihanaliza ma duce pe taramuri neuronale
in alta tara
in gri contemporan...
si cainii invata a trece strada
cu patos asteptam schimbarea
mai presus de migrena
ti-am pompat cerneala
pe texte acrilice
la lumina becului aburim cu aberatii
sari pe fereastra si cazi in nisip
acid ti-am reprosat:
"salveaza-ma!"

Maria: acid sulfuric,e preferatul meu



Post-modernismul n-a sunat nicicând mai bine.Sau cum am primit primul meu poem online.
Mulţumesc,Liviu.

Într-o toamnă...

...deloc oarecare m-am plimbat prin parcuri şi cafenele cu Andreea.
Am băut un ceai verde cu un gust mai mult decât bizar,am numărat frunzele,am ţopăit printre cărări pline de noroi,ne-am ascuns după copaci şi am împărţit o pereche de mănuşi.






aceasta este o bâltoacă atotştiutoare,cunoaşte ambalajele,frunzele,chiştoacele,şoaptele şi toţi castanii care se oglindesc în ea.

another brick in the wall?











Pe de altă parte:


am recitit lucrări despre dadaism

Sunteţi printre acele persoane numite dadaiste?,l-a întrebat medicul.
Da domnule,a răspuns Huelsenbeck lovindu-şi călcâiele cu rigiditate.
Bine,a spus medicul cu o voce paternă şi aproape melancolică,vă vom anunţa.Fiţi prudent şi evitaţi orice emoţie,orice agitaţie.

Nur zupacken und festhalten.




am făcut o oarecare pasiune pentru filmele stop motion

Sweet Dreams from Kirsten Lepore on Vimeo.

şi pentru Deranger les pierres

je veux mourir un dimanche
au premier frisson du printemps
sous le grand soleil de satan

je veux mourir les yeux ouverts
aller au ciel,comme un mendiant


Am o toamnă mai mult decât frumoasă,dar voi?