Le poète maudit

Deşi era iniţial un termen utilizat restrâns (doar în cartea lui Paul Verlaine) pentru a desemna câteva figuri din literatura vremii,el a devenit foarte popular în rândul multor scriitori simbolişti ai secolului nouăsprezece.



Poète maudit sugerează portretul unui poet decadent care se opune rigorilor sociale,nu e străin de plăcerile alcoolului şi ale drogurilor,ale caselor de toleranţă ori ale relaţiilor homosexuale.Sfârşitul tragic este inclus,desigur.

Un exemplu tipic este chiar Paul Verlaine.
Începe să scrie de la o vârstă fragedă,iar în timpul adolescenţei publică volume inspirate de dragostea sa pentru Mathilde Mauté de Fleurville,viitoarea sa soţie.
Această dragoste nu ţine prea mult,Paul o părăseşte pe Mathilde şi pe copilul lor şi începe o idilă cu note dionisiace alături de un admirator.

Admiratorul nu este nici pe departe un student anonim,precum Robert Ross al lui Oscar Wilde,ci este chiar Arthur Rimbaud.
Verlaine şi Rimbaud pleacă la Londra,unde vor duce o viaţă încununată de zâna verde(binecunoscutul absint) şi haşiş.
Relaţia lor durează din septembrie 1881 până în vara anului 1883,când Verlaine,tulburat de alcool,îl împuşcă pe Rimbaud în braţ.



Stânga jos,Arthur Rimbaud alături de Paul Verlaine în pictura lui Henri Fantin-Latour din 1972.



Arthur Rimbaud va renunţa petru o vreme la poezie,încercând să-şi îmbunătăţească situaţia materială muncind în diferite domenii(care n-aveau tocmai legătură cu literatura)precum armata ori construcţiile.În 1891,la doar 37 de ani,moare de cancer.

Paul Verlaine,pe de altă parte,se va converti la catolicism şi va deveni profesor.Moare în 1896,la 51 de ani,după o perioadă de alcoolism şi viaţă mizeră trăită prin spitale pentru săraci şi cafenele.



Qu'as-tu fait, ô toi que voilà
Pleurant sans cesse,
Dis, qu'as-tu fait, toi que voilà
De ta jeunesse?

Paul Verlaine,Sagesse (1880)