Film,film,film

Amr : 13 zile


Am o nouă,dar mică obsesie: Daniel Bruhl,actor de origine germano-spaniolă(interesant,nu-i așa?);probabil îl cunoașteți din Goodbye Lenin ! (2003).

Daniel Bruhl (regret că pierd trema de pe 'u',dar n-o găsesc pe tastatură) nu e tocmai tipul actorului arătos care te determină să vezi orice blockbuster încununat de multe scene de violență inutilă.Este mai degrabă tipul băiatului timid și ușor caraghios(băiat,pentru că în ciuda vârstei de treizeci și trei de ani îmi pare că are chipul unui băiat de cincisprezece).Am văzut săptămâna asta câteva filme în care mi-a părut că joacă mai mult decât bine: Inglourious Basterds (2009), The Edukators (2004) și Love in thoughts (2004).



Inglourious Basterds: este exact filmul la care mă așteptam,are detalii plăcute și desigur o coloană sonoră splendidă,însă mă deranjează sau mai degrabă îmi par ciudate anumite aspecte,precum ideea că întregul Holocaust ar fi putut fi (vreodată) 'răscumpărat' prin câteva crime sângeroase.N-am să intru în detalii,dar mi-a plăcut mult filmul,unul foarte sângeros,dar doar atât cât trebuie și atunci când trebuie(muhaha!).Aici,Daniel Brühl(am găsit trema!) are rolul unui soldat nazist,un 'erou al patriei' care reușise să ucidă sute de soldați americani.Personajul este reușit,are și o latură comică,dar și una mai complexă când pare cu adevărat tulburat de crimele pe care le-a săvârșit.Frederick Zoller,în interpretarea lui Brühl,se vrea a fi un personaj rotund,dar până în final nu reușește să evolueze,fiind limitat de mediul său.



The Edukators: nu are o acțiune extraordinară,dar are un personaj remarcabil: Jan(desigur interpretat de Daniel Brühl).The Edukators îți dă speranță;dacă ești tânăr îți tulbură puțin existența,iar dacă ești ceva mai înaintat în vârstă te face puțin melancolic.Jan vorbește mult despre anarhie și liberalism,critică capitalismul și consumerismul,iar alături de Peter încearcă să zguduie echilibrul fragil al milionarilor din Berlin prin 'vizite' nocturne în vilele acestora.



Apare și o poveste de dragoste între Jan și Jule,iubita lui Peter.În The Edukators Daniel Brühl interpretează un personaj foarte interesant,aflat între delicatețea îndrăgostitului și revolta tânărului anarhist.



Love in thoughts: nu-i chiar ceea ce credeam inițial.Printre primele cuvinte citite despre film zărisem poet,dragoste,absint,îl vedeam precum un alt The Dreamers.Nici vorbă,e un film cu și despre adolescenți din secolul trecut(mai exact din perioada interbelică),adolescenți visători și naivi care vor să părăsească tărâmul viilor de îndată ce dragostea le va fi refuzată.
Paul Krantz(Daniel Brühl ) și Günther Scheller,colegi de școală și cei mai buni prieteni,fac un pact prin care amândoi vor renunța la viață în momentul în care nu vor mai avea parte de dragoste.Paul ajunge prin intermediul lui Günther într-un cerc amoros bizar,și se îndrăgostește de sora prietenului său,tânăra lipsită de inhibiții,Hilde.



Paul este un poet suferind,lipsit de dragostea celei pe care o adoră și măcinat de atenția pe care aceasta o dă altora.El este prototipul poetului îngândurat și neîmplinit,i-aș zice un poet aproape simbolist.Daniel Brühl imprimă personajului o melancolie și o delicatețe pe care am observat-o și în alte roluri,este cu adevărat un soi de amprentă personală.Rolul e reușit și m-a lăsat îngândurată pentru ceva vreme.



Nu știu dacă v-am convins în privința lui Brühl,dar eu am văzut trei filme fără să clipesc din pricina sa,sau mai degrabă din pricina lui Alex Kerner din Goodbye Lenin!.Trebuie să precizez că The Edukators și Love in thoughts sunt filme nemțești și asta a fost pentru mine o premieră(excepție făcând Goodbye Lenin!) în materie de 'kino'(am rămas cu vreo trei-patru cuvinte în germană),dar voi repeta curând experiența.Le-am evitat până acum pentru că am o mică frustrare privind limba: nu înțeleg mai nimic și trebuie să mă bizuiesc orbește pe subtitrări.


Auf wiedersehen!