Rain's Blog

Life according to my camera phone

2012-01-24T22:29:00.001+02:00

Leaving home (October)

Going to college

Studying anatomy

Studying biochemistry

Result: tired

Snow,limited edition,Bucharest,21 January

Hanging on in quiet desperation...at home with hot cocoa before finals.

Waiting for a miracle.

On depression

2011-11-24T21:30:00.000+02:00

I recently learned a few things about depression.In Romania we talk a lot about it,but we don't really know much.There are two major types of depression: endogenous depression and exogenous depression.

The first type occurs without any reason,in cycles;it is commonly known as unipolar depression and it is also present in patients with bipolar syndrome.It is accentuated in the morning and usually manifests during spring or autumn.Studies imply that the condition is triggered by a decrease in the level of monoamines:the neurotransmitters such as serotonin, norepinephrine and dopamine.That's why usually unipolar depression is treated with medication(with selective serotonin reuptake inhibitors,such as antidepressants e.g. Prozac®)

The second type of depression occurs after a traumatic event and it is accentuated during the evening.The exogenous depression is usually treated without medication,using psychological therapy.

I believe it is painful to live like that,therapy is complicated and drugs don't usually help that much.Why? Well,there are some issues concerning the compliance(describes the degree to which a patient follows the medical advice that he was given);an individual that goes through depression will often sabotage his therapy,trying to protect himself.He might also hide his depression or even worse,develop a sort of masochism,actually starting to enjoy his estate.

Here's some advice from yours truly(a melancholic but never depressed individual):

Don't ignore you problems,express you emotions(gotta work on that area myself).
Repressing trauma was never helpful (try watching Psycho,you'll get it).
Do stuff!Apathy is one step forward to depression.

Hugs.

P.S.: I'm back!
P.P.S.: Writing from Leu A dorm,Bucharest.

Film,film,film

2011-09-18T23:30:00.000+03:00

Amr : 13 zile

Am o nouă,dar mică obsesie: Daniel Bruhl,actor de origine germano-spaniolă(interesant,nu-i așa?);probabil îl cunoașteți din Goodbye Lenin ! (2003).

Daniel Bruhl (regret că pierd trema de pe 'u',dar n-o găsesc pe tastatură) nu e tocmai tipul actorului arătos care te determină să vezi orice blockbuster încununat de multe scene de violență inutilă.Este mai degrabă tipul băiatului timid și ușor caraghios(băiat,pentru că în ciuda vârstei de treizeci și trei de ani îmi pare că are chipul unui băiat de cincisprezece).Am văzut săptămâna asta câteva filme în care mi-a părut că joacă mai mult decât bine: Inglourious Basterds (2009), The Edukators (2004) și Love in thoughts (2004).

Inglourious Basterds: este exact filmul la care mă așteptam,are detalii plăcute și desigur o coloană sonoră splendidă,însă mă deranjează sau mai degrabă îmi par ciudate anumite aspecte,precum ideea că întregul Holocaust ar fi putut fi (vreodată) 'răscumpărat' prin câteva crime sângeroase.N-am să intru în detalii,dar mi-a plăcut mult filmul,unul foarte sângeros,dar doar atât cât trebuie și atunci când trebuie(muhaha!).Aici,Daniel Brühl(am găsit trema!) are rolul unui soldat nazist,un 'erou al patriei' care reușise să ucidă sute de soldați americani.Personajul este reușit,are și o latură comică,dar și una mai complexă când pare cu adevărat tulburat de crimele pe care le-a săvârșit.Frederick Zoller,în interpretarea lui Brühl,se vrea a fi un personaj rotund,dar până în final nu reușește să evolueze,fiind limitat de mediul său.

The Edukators: nu are o acțiune extraordinară,dar are un personaj remarcabil: Jan(desigur interpretat de Daniel Brühl).The Edukators îți dă speranță;dacă ești tânăr îți tulbură puțin existența,iar dacă ești ceva mai înaintat în vârstă te face puțin melancolic.Jan vorbește mult despre anarhie și liberalism,critică capitalismul și consumerismul,iar alături de Peter încearcă să zguduie echilibrul fragil al milionarilor din Berlin prin 'vizite' nocturne în vilele acestora.

Apare și o poveste de dragoste între Jan și Jule,iubita lui Peter.În The Edukators Daniel Brühl interpretează un personaj foarte interesant,aflat între delicatețea îndrăgostitului și revolta tânărului anarhist.

Love in thoughts: nu-i chiar ceea ce credeam inițial.Printre primele cuvinte citite despre film zărisem poet,dragoste,absint,îl vedeam precum un alt The Dreamers.Nici vorbă,e un film cu și despre adolescenți din secolul trecut(mai exact din perioada interbelică),adolescenți visători și naivi care vor să părăsească tărâmul viilor de îndată ce dragostea le va fi refuzată.
Paul Krantz(Daniel Brühl ) și Günther Scheller,colegi de școală și cei mai buni prieteni,fac un pact prin care amândoi vor renunța la viață în momentul în care nu vor mai avea parte de dragoste.Paul ajunge prin intermediul lui Günther într-un cerc amoros bizar,și se îndrăgostește de sora prietenului său,tânăra lipsită de inhibiții,Hilde.

Paul este un poet suferind,lipsit de dragostea celei pe care o adoră și măcinat de atenția pe care aceasta o dă altora.El este prototipul poetului îngândurat și neîmplinit,i-aș zice un poet aproape simbolist.Daniel Brühl imprimă personajului o melancolie și o delicatețe pe care am observat-o și în alte roluri,este cu adevărat un soi de amprentă personală.Rolul e reușit și m-a lăsat îngândurată pentru ceva vreme.

Nu știu dacă v-am convins în privința lui Brühl,dar eu am văzut trei filme fără să clipesc din pricina sa,sau mai degrabă din pricina lui Alex Kerner din Goodbye Lenin!.Trebuie să precizez că The Edukators și Love in thoughts sunt filme nemțești și asta a fost pentru mine o premieră(excepție făcând Goodbye Lenin!) în materie de 'kino'(am rămas cu vreo trei-patru cuvinte în germană),dar voi repeta curând experiența.Le-am evitat până acum pentru că am o mică frustrare privind limba: nu înțeleg mai nimic și trebuie să mă bizuiesc orbește pe subtitrări.

Auf wiedersehen!

It's all about scrubs and high-heels... really?

2011-09-10T23:34:00.003+03:00

AMR- 21 de zile

Îmi fac mereu temele şi aşa am făcut şi de astă dată în aşteptarea absolut dureroasă a zilei de 3 octombrie: am citit toate articolele de pe forumul SSMB,toate blogurile,toate articolele din ziare ori reviste despre facultatea de medicină.Pentru întrebări precum: unde stai?cu cine?ce serie?ce grupă?ce cărţi?ce profesori?anato?stai la cămin? am găsit răspunsuri ,dar tot n-am înţeles prea mare lucru,încă sunt dezorientată.M-am oprit pe Cinnamon and coffee,nu mă-ntrebaţi de ce,dar am înţeles mai multe decât aş fi crezut,iar ea,pentru că despre o ea este vorba,mi-a părut simpatică.
Încă nu-mi pot imagina studenţia pe tocuri şi voi încerca în parte să o evit,nu de alta dar mă dor tare picioarele doar gândindu-mă.Totuşi,o seară la teatru sau operă,o cină târzie în oraş trebuie petrecută pe tocuri...mici ce-i drept.Pare realitatea asta a se integra în realitatea unei studente la medicină?Aş vrea să fie posibil.

Căminul mă sperie,în parte,dar visez să decorez colţul meu cu vreo 3-4 patru fotografii,un raft cu puţină litearatură americană,un scaun deghizat în fotoliu pufos cu ajutorul multor perne şi pături.Am alergat zilele astea tocmai după astfel de lucruri.Ştiu că viaţa la cămin e gri,dar nişte pernuţe colorate şi o pătură verde-verde ar putea face minuni.Mâine mă duc să-mi iau un minunat şi prietenos laptop,de pe care vă voi scrie mai des (sper) şi,în viitorul nu îndepărtat,dintr-un posibil cămin din zona Grozăveşti.

O noapte frumoasă!

Persepolis

2011-08-31T00:44:00.000+03:00

Persepolis (2007)

Am văzut o bună parte din el în 2007,iar recent l-am redescoperit şi l-am văzut integral.Îmi place teribil,este un amestec foarte reuşit între comic(întâmplările unei adolescente atipice) şi tragic(revoluţia iraniană din 1978 şi regimul opresiv din anii ce i-au urmat).Nu este un film prea puternic,dar o parte din povestea tragică a revoluţiei iraniene te marchează,printre scenele amuzante despre adolescenţa lui Marjane Satrapi.Filmul mai are ceva destul de interesant: un personaj (mai exact vocea mamei lui Marjane,întrucât este un film de animaţie) este interpretat de Catherine Deneuve,iar în varianta în limba engleză(pentru cei care o preferă variantei franţuzeşti)personajul 'unchiul Anouche' împrumută vocea lui Iggy Pop.Drăguţ,nu? Ah şi să nu uit, referinţele la cultura europeană şi americană sunt absolut delicioase,merită să-l vedeţi!

à bientôt :)

Ciocolatăăă

2011-08-11T15:40:00.003+03:00

M-am apucat iar de copt brioşe,n-am răbdare să fac altceva,Alexandra-mi lipseşte,e la bunici,fără telefon.E dezastruos.

Vroiam ceva cu multă ciocolată şi pentru că m-am bucurat zilele trecute de câteva cărţi ale lui Jamie Oliver,m-am apucat de gătit destul de serios.
Cineva m-a întrebat zilele trecute după ce reţetă fac brioşele şi deşi n-am mai încercat o astfel de postare,nu-i timpul pierdut.
Reţeta pe care o folosesc în mod obişnuit este una din reţetele lui Jamie Oliver,cu mici modificări,desigur.

Ingrediente:
100 g ciocolată amăruie topită (la microunde pentru 1-2 minute)
3 linguriţe de unt
300 g făină integrală sau albă
100 g zahăr brun sau orice alt tip de zahăr
o linguriţă de praf de copt
esenţă de vanilie
2 ouă

Ordinea ingredientelor nu e foarte importantă,eu respect regula ingrediente uscate/ingredinte lichide(amestec ingredientele uscate într-un recipient şi pe cele lichide în altul).La sfârşit amestec totul.Există şi varianta cea mai uşoară...aruncaţi totul în robotul de bucătărie :).
În final ar trebui să obţineţi un amestec vâscos şi foarte lipicios.Formele de brioşe sunt de multe tipuri,eu folosesc forme din silicon rezistent la temperatură,dar sunt bune şi cele metalice sau cele din hârtie,se găsesc în orice hypermarket.Se coc aproximativ 20 de minute,la cea mai mică temperatură a cuptorului(nu uitaţi,cuptorul trebuie preîncălzit)

O aştept pe Alexandra,i-am făcut şi ei câteva.

Spor la gătit!

P.S.: Dacă nu merge treaba cu medicina,pot oricând să deschid o cofetărie :)

Sugar rush II

2011-08-05T11:41:00.001+03:00

Bart Simpson:Ok,we're young,rich and full of sugar.What do we do?
Millhouse: Let's go crazy, Broadway style!

Vă anunţ prin această măruntă postare,după săptămâni de absenţă,că sunt studentă în anul I la Facultatea de Medicină Generală 'Carol Davila' din Bucureşti.
Cele aproximativ cinci călătorii pe care le-am făcut în Bucureşti cu ocazia simulării,a admiterii,a înscrierii şi a altor treburi legate de organizarea unui nou început,m-au făcut să mă îndrăgostesc puţin.Eu sunt cu siguranţă o mare iubitoare de oraşe;n-am cunoscut prea multe,însă un lucru e cert: eu şi Bucureştiul ne vom înţelege foarte bine.
Am apucat să zăresc în trecere teatre,muzee,librării,ceainării şi magazinul superb al Anei Wagner(pe Bulevardul Carol la numărul 39,singurul loc în care cred că ştiu să ajung(nu ştiu cum se face,dar am reţinut traseul),nici până la facultate nu cred că pot ajunge încă,dar voi progresa).

Acum două zile am sărbătorit reuşita sau am încercat să fac asta alături de Alexandra.Am mers într-o cafenea,am băut tequila,ne-am îndopat cu fursecuri,fondante şi ceva ciocolată.Apoi am hoinărit prin oraş.Ieri am luat-o de la capăt.Mânânc numai zahăr de vreo cinci zile,cred că-mi prieşte vacanţa.

Mă întorc cu nişte fotografii săptămâna viitoare.

Au revoir!

P.S.: Mulţumesc Alexandrei pentru încă o vacanţă începută cu dreptul :)
P.P.S.: Evident vom fi colege de cameră,facultate,serie şi respectiv grupă.
P.P.P.S.: Am ascultat asta toată dimineaţa

Cloudy

2011-07-05T12:25:00.004+03:00

Thank you,Miss B.

Miss Babacilu's shop on Etsy.com

Love will tear us apart

2011-05-02T14:07:00.002+03:00

Control(2007) este un minunat film despre scurta şi complicata viaţă a lui Ian Curtis (Joy Division),bazat pe cartea scrisă de soţia sa , Touching from a Distance.

Subiectul şi motivele filmului se numără printre obsesiile mele (recente),dar este cu adevărat unul din filmele biografice foarte reuşite.Mulţumesc lui Cristian pentru recomandare :) (scrie minunat despre muzică,îl găsiţi aici).

Şi că tot veni vorba de bloguri interesante,aruncaţi un ochi şi pe fakekarl.com pentru un umor mai mult decât splendid,proaspăt desprins din Vogue,prezentat de Fake Karl,o sosie a lui Karl Lagerfeld în blogosferă(cu platformă blogger!Blogger nu e deloc demode,după cum ar spune Fake Karl).

Iată câteva fragmente:

Her mother died, because she was so very fat. And fat people cause global warming.

So Cinderella never did marry Tom Ford, because she was very ugly. And ugly people are bad for the environment, don’t’cha’know!

Some person had the guts to say to me "you know, Yves is dead, Karl". They are obviously not in the loop. Am I dead? Are you, my dear reader, dead? I hope not, because being dead is demode.

Chanel really should manufacture some sacks. We could give them to homeless people, so when the Prada woman comes a-knockin' to steal the homeless people's possessions, she sees the Chanel logo staring right at her face.

source: www.fakekarl.com

Le poète maudit

2011-04-11T22:12:00.001+03:00

Deşi era iniţial un termen utilizat restrâns (doar în cartea lui Paul Verlaine) pentru a desemna câteva figuri din literatura vremii,el a devenit foarte popular în rândul multor scriitori simbolişti ai secolului nouăsprezece.

Poète maudit sugerează portretul unui poet decadent care se opune rigorilor sociale,nu e străin de plăcerile alcoolului şi ale drogurilor,ale caselor de toleranţă ori ale relaţiilor homosexuale.Sfârşitul tragic este inclus,desigur.

Un exemplu tipic este chiar Paul Verlaine.
Începe să scrie de la o vârstă fragedă,iar în timpul adolescenţei publică volume inspirate de dragostea sa pentru Mathilde Mauté de Fleurville,viitoarea sa soţie.
Această dragoste nu ţine prea mult,Paul o părăseşte pe Mathilde şi pe copilul lor şi începe o idilă cu note dionisiace alături de un admirator.

Admiratorul nu este nici pe departe un student anonim,precum Robert Ross al lui Oscar Wilde,ci este chiar Arthur Rimbaud.
Verlaine şi Rimbaud pleacă la Londra,unde vor duce o viaţă încununată de zâna verde(binecunoscutul absint) şi haşiş.
Relaţia lor durează din septembrie 1881 până în vara anului 1883,când Verlaine,tulburat de alcool,îl împuşcă pe Rimbaud în braţ.

Stânga jos,Arthur Rimbaud alături de Paul Verlaine în pictura lui Henri Fantin-Latour din 1972.

Arthur Rimbaud va renunţa petru o vreme la poezie,încercând să-şi îmbunătăţească situaţia materială muncind în diferite domenii(care n-aveau tocmai legătură cu literatura)precum armata ori construcţiile.În 1891,la doar 37 de ani,moare de cancer.

Paul Verlaine,pe de altă parte,se va converti la catolicism şi va deveni profesor.Moare în 1896,la 51 de ani,după o perioadă de alcoolism şi viaţă mizeră trăită prin spitale pentru săraci şi cafenele.

Qu'as-tu fait, ô toi que voilà
Pleurant sans cesse,
Dis, qu'as-tu fait, toi que voilà
De ta jeunesse?

Paul Verlaine,Sagesse (1880)

Sadismul n-a luat vreodată forme mai feminine

2011-03-14T18:19:00.004+02:00

Am încercat să înghesui una în portbagaj,dar era plin cu cărucioare.Până la urmă le-am aşezat una peste alta [...] urlau cât le ţinea gura,nu auzeam nimic la radio.Se circula bine pentru ora aceea a dimineţii.Am deschis portiera şi am aruncat-o pe cea de deasupra pe şoseaua de centură.Drept să spun nu sunt prea mulţumită de ce am făcut pentru că am aruncat-o pe cea mai cuminte.

Nu,nu-i vorba de vreo două mâţe,e chiar vorba de două copile şi de o mamă care a spus 'ajunge una'.Şi e doar una din imaginile prezente în istorisirile uşor suprarealiste ale scriitoarei Claire Castillon.Violenţa,incestul,ipohondria şi infidelitatea sunt aproape naturale pentru personajele povestirilor din volumul Insecta.
Relaţia mamă-fiică este şi ea dezbătută în mai multe rânduri,şi-mi stârneşte numeroase emoţii,întrucât am demonii mei în ceea ce priveşte subiectul.

Lectura e deosebit de plăcută.Eu am recitit-o zilele trecute şi mi-a părut chiar amuzantă.

Vă las cu sunetele care mi-au încântat dimineaţa:

à bientôt!

P.S.: E aşa frumos afară,nu-mi vine a crede că mi-a fost dor de primăvară!(mă cunoaşteţi,sunt mai tomnatică)

D'oh!FML!Sacré bleu!

2011-02-28T22:29:00.000+02:00

Am încercat pe la sfârşitul lui ianuarie să mai public o postare,dar n-am reuşit.A rămas din ea doar fragmentul de mai jos care este însă cât se poate de actual.

Forgive me med school for I have sinned

Yesterday(all my troubles seemed so far away),after I saw this interview I said: Fuck med school,I'm going to Hollywood!Yes I'm acting like a 13-year-old and I hate it.

I also went on a shopping spree,leaving all my chemistry homework for today.

Ce-aţi văzut mai sus (mai exact fragmentul cu Benjamin Barnes) mi-a fost indus şi pe fondul unor sărbători de iarnă deprimante în care am văzut toate ecranizările Cronicilor din Narnia de până acum(m-am uitat pentru Benjamin Barnes,evident).

Este clar: nu-mi cunosc (sau nu vreau să-mi cunosc) priorităţile.Pierd prea mult vremea.

Mai sunt 75 de zile până la simularea examenului de admitere,88 de zile până termin şcoala şi vreo 92 până la prima probă de bac.
Azi am avut un atac de panică.Cu cinci minute înainte făceam un cocor origami.Cu două ore înainte de asta am copt 58 de brioşe cu ciocolată.Dimineaţa am ascultat Dog Days Are Over până când mi-a apărut un zâmbet tâmp pe faţă.

Nimic nu se mai potriveşte.Este necesară o intervenţie din partea Alexandrei.

Marin iar o să-mi critice postările deprimante.

Officially stopped being zen.

Un gros rhume

2011-01-28T20:49:00.001+02:00

N-am fost prea activă în ultima vreme (sunt destul de racită de vreo trei zile) şi cu greu m-am adunat să mai fac câte ceva.Nici de vorbit nu mai vorbesc, fac repaus vocal din pricina guturaiului (situaţie destul de amuzantă pentru mine întrucât în mod obişnuit vorbesc neîntrerupt sau cânt sub duş).

Bien sûr,am avut o groază de timp la dispoziţie şi multă apatie aşa că am văzut printre multe altele Good Bye Lenin! pentru a doua sau a treia oară,nu-mi amintesc exact.Oricum mi-a plăcut la fel de mult ca la început,mi se pare unul din acele filme pe care încă le analizezi şi diseci după ani şi ani cu aceeaşi curiozitate.

Scena cu statuia tovarăşului e halucinantă.

Am trecut şi printr-o scurtă perioadă Chanel,totul porneşte de la superba rochie de mai jos (din colecţia couture de primăvară,dacă nu mă-nşel), datorită căreia am văzut Coco Chanel & Igor Stravinsky şi Lagerfeld Confidential.

Primul film are un impact vizual foarte puternic,decorurile şi costumele sunt cât se poate de autentice,valoarea sa cinematografică rămâne discutabilă,deşi eu o ador pe Anna Mouglalis în rolul lui Coco şi pot spune că mi-a plăcut destul de mult filmul.

A doua peliculă nu intră în registrul filmelor despre viaţa Gabriellei Chanel,dar prezintă câteva detalii despre Karl Lagerfeld,în prezent directorul de creaţie al casei Chanel.Până acum ceva vreme îl priveam ca pe un alt designer,un alt bătrân homosexual,bizar,poate chiar nebun,dar extraordinar de creativ.
Crescut într-o familie cu o viziune modernistă asupra valorilor şi asupra convenţiilor sociale,Lagerfeld n-avut parte de o mamă extraordinar de iubitoare ci mai degrabă de o mamă puternică care prefera să-l lase să-şi găsescă singur un drum în viaţă.Chiar şi tema homosexualităţii era foarte deschis şi sincer dezbătută în familia sa,fiind privită (pe vremea când homosexualitatea era mai mult decât un subiect tabu) doar ca un alt element al diversităţii.
Sexualitatea nici nu este o caracteristică definitorie pentru Karl Lagerfeld şi-asta îmi place cel mai mult.Dimensiuni mult mai înalte îi definesc personalitatea.

Printre multe idei memorabile,cea care mi-a rămas în minte şi cea care probabil m-a marcat cel mai mult este aceea că lumea modei ca şi viaţa este efemeră,periculoasă şi nedreaptă;dacă vrei să fii tratat corect mai bine stai acasă.

à bientôt.

Karma slaps me in the face part 1

2011-01-04T14:56:00.004+02:00

Every Christmas my parents and I go crazy shopping,buying tons and tons of food and a particularly large quantity of sweets.My father goes for very difficult to digest meat,my mom buys different ingredients for chocolate cake with chocolate chips and chocolate coating and I usually go for cupcakes,sweets and almost everything that can and will make my pancreas scream in less than five minutes.
This Christmas everything changed.Both my parents got some sort of bronchitis and I had to take care of them.As a result,the shopping spree was cancelled.
We also spent Christmas away from my dear grandma and especially away from her decadent meals.
Soon after my parents' recovery,one of our relatives died.The funeral took place on New Year's Eve.

Couldn't be happier.

photo from ffffound.com

Brioşe şi Blondie

2010-12-19T19:59:00.003+02:00

Astăzi am fost la Monica şi am pregătit alături de ea şi de Alexandra peste o sută de brioşe pentru 'târgul' de mâine.Este relativ simplu,vindem brioşele şi banii ajung la fundaţia Semper Fidelis Buzău.

Iată varianta cu mere şi scorţişoară :)

Cu siguranţă Alexei Grigorievici Stahanov era mic copil pe lângă noi.

Eu aproape că n-aveam răbdare să le punem la copt(aveam o poftă de nestăvilit,gata gata să mănânc şi aluatul).

Desigur că după o amiază atât de productivă am ajuns acasă bine dispusă,ceea ce a însemnat de data asta ţopăit pe Undertones şi Blondie.

Iată şi articolul care mi-a influenţat playlistul din seara asta: The playlist special din RollingStone.

Have a nice day.

Random

2010-12-18T21:55:00.008+02:00

Alexandra,după teribila teză la biologie

În ultima vreme am urmat doar ritmul clasic biologie-chimie-biologie.Am fost ce-i drept într-o permanentă criză de timp marcată pe alocuri de mici angoase tipice adolescenţei,însă nu mă pot plânge.

Pe partea culturală n-am prea evoluat,însă recent l-am descoperit pe Philippe Halsman,fotograf care a colaborat în anii '50 - '60 cu revistele Vogue şi Life,dar şi cu pictorul Salvador Dali.

"When you ask a person to jump, his attention is mostly directed towards the act of jumping and the mask falls so that the real person appears."

Îmi place mult fotografia lui Philippe Halsman.Prin simbolistica suspensiei unui timp t,prezentă în tehnica lui,este sugerată esenţa clară,transparentă a fotografiei: carpe diem( quam minimum credula postero ).Şi nimic nu-mi place mai mult decât esenţa lucrurilor.
Minunata sa carte de fotografie cuprinde peste o sută de personalităţi ale secolului XX sărind :)

Preferatele mele sunt desigur Audrey Hepburn şi Grace Kelly.

photos from google.com

La capitolul lecturi am cam stagnat spre ruşinea mea,însă am recitit Dorian Gray,în limba lui Shakespeare de această dată.
Mai mult,am văzut şi ecranizarea din 2009 a romanului.E discutabilă valoarea filmului,unele scene sunt neplăcute sau caraghioase,însă actorului din rolul principal este splendid :).Se numeşte Ben Barnes,este posesorul unui material genetic perfect şi am înţeles că a mai jucat şi în ecranizarea seriei de romane Cronicile din Narnia şi că este la origine actor de teatru.
Ah şi cel mai important,este britanic,iar eu am desigur o mare sensibilitate pentru britanici.De Crăciun îmi pregătesc toată seria filmelor Cronicile din Narnia,ca să nu intru în vreo depresie urâtă,tipică sărbătorilor de iarnă.

În rest n-am făcut mare lucru,de vreo câteva zile ninge aşa de frumos că mi-am pierdut o bună parte din vreme admirând minunăţia asta de zăpadă.Mă găsiţi tot timpul pe străzi privind-o.De-ar fi după mine aş zice să ningă,zăpada ne-ngroape.

Au revoir.

P.S.: Mâine voi pregăti o groază de brioşe,lucrez alături de Monica pentru un proiect al fundaţiei pentru protecţia animalelor Semper Fidelis Buzău,aşa că promit să vă arăt minunatul rezultat.

P.P.S.:Te îmbrăţişez dragă Dianet.(dacă vă întrebaţi,ea este o făptură minunată pe care o ştiu de când ne jucam încă de-a v-aţi ascunselea;de curând e unul din oamenii ce frunzăresc blogul)

Prom (d'oh!)

2010-11-27T22:13:00.003+02:00

După ce am pierdut vreo trei ore cu machiajul,o coafură groaznică şi alte activităţi 'pregătitoare de bal' m-am încălţat cu o pereche de pantofi de 10 cm care mi-au oferit o minunată durere de cap.În drum spre bal,a trebuit să o folosesc pe mama drept cadru doar ca să păşesc normal.
La doar 20 de minute după ce am ajuns picioarele îmi amorţiseră destul de tare aşa că singura soluţie a fost să dansez cu Alexandra şi profesorul meu istorie pe câteva titluri cunoscute de rock'n roll şi da,surprinzător, pe macarena :D.În plus am făcut şi vreo două fotografii,pentru posteritate.

Alexandra,alături de mine, plus MM,diriginta.
(mai multe fotografii aici)

În mare,a fost o seară plăcută,dar am avut şi câteva momente from the dark side,când Monica a invocat întâlnirile mele nereuşite,etc.

A doua zi,după ce m-am trezit cu o durere insuportabilă de picioare,am ieşit la o plimbare în parc şi am ascultat obsesiv Paint it black.Cred că a ajutat,acum sunt relativ euforică.

O zi bună şi nu daţi concertul de blues&jazz pe un bal.NICIODATĂ.

Verba volant, scripta manent

2010-10-25T18:35:00.000+03:00

La sugestia şi rugămintea Alexandrei,am decis să vă împărtăşesc şi câteva citate celebre acumulate până acum de pe băncile liceului,cimitir al tinereţii mele.

Din ciclul copii,voi sunteţi medicinişti convinşi:

-Şi cum e individul x după recombinare(genetică)?
-Mort!

-Copii,eu nu vreau să vă influenţez cu părerile mele,dar cred că nu ar trebui să faceţi vaccinul.
Ei...cine face vaccinul?
(nimeni nu ridică mâna)

-Păi ce faci dom' doctor,ţi-ai scos gameţii la tablă?

-Lady,nu fi prostuţă!

Din ciclul orelor în care timpul se dilată miraculos:

-La integrala asta doiul ăla nu roade,pe noi ne roade radicalul.

-Ce faci dom'le vinzi gogoşi grădinarului?

-Fă integrare prin părţi că altfel oboseşti la mânuţă.

-Păi dacă e real,nu e bălărie!

-Băi aberaţie pe centimetru pătrat!

-Cam trebuie să mai pieptene rezultatul.

-Iată că acum metoda nu mai pare chiar aşa de sinucigaşă.

-O bomboană de exerciţiu,de aia am făcut mişculaţia asta.

Din ciclul Teorii ale conspiraţiei şi revelaţii biblice

-Corneliu Zelea Codreanu era un băiat bun.La nunta lui au venit peste zece mii de persoane.

-Orice aţi spune,legionarii români nu au ucis nici un evreu.
(pentru necunoscători: legionarii nu au ucis evrei,au ucis români,inclusiv pe prim-ministrul din 1933,Ion Gheorghe Duca)

-Eu chiar nu fac propagandă legionară în liceul ăsta!

-Bill Gates e duşmanul!El v-a adus în case instrumentul distrugerii.

Şi azi mă-nfiori
Liceu,cimitir
Al tinereţii mele.

Weird Dad - the series

2010-10-24T11:16:00.000+03:00

Tata: Mariaa!
(tocmai se tăiase la un deget)
Tata: Ce arteră e asta?Pare importantă,uite cât sânge curge!
Eu: Nu-i nimic,îţi aduc un plasture.
Tata: Adu un bandaj,am o hemoragie.

Mama: Ceaiul se prepară prin infuzie,fierbi apa şi apoi pui plantele în apa fierbinte,nu le fierbi deloc.
Tata: Păi eu cum crezi că fac?
(tata fierbea plantele de 20 de minute,ceaiul era maroniu)

(dimineaţa la micul dejun)
Eu: Te rog să nu mai trânteşti uşile noaptea,încerc să dorm.
Tata: Uite care e treaba,când deschid o uşă se produce aşa...un curent.
Eu: Nu cred că a fost chiar aşa.
Tata: Eşti cretină.
Eu: Ok.

după vreo 20 de minute:

Tata: Puiule vrei să te duc la şcoală cu maşina?
Eu: Ok.

(tata s-a tăiat iarăşi la deget;după ce şi-a sters rana,a lăsat bandajul murdar pe biroul meu)
Eu: Te rog dă-mi bandajul de pe birou.
Tata: De ce?
Eu: E murdar de sânge.Nu e normal să-l laşi pe birou.
Tata: Nu e murdar.Eşti tâmpită.
Eu: Bine.(ies repede şi trântesc uşa)
Tata: Vezi,se face un curent!

To be continued.

Why I hate Grey's Anatomy

2010-10-23T12:08:00.002+03:00

It's nothing compared to Why I hate Twilight.
First of all,I don't hate Grey's that much,I once loved it,now I find it quite soap opera-like.
In the first five seasons all was fun,we had Izzie and her muffins,cool surgeries, near death experiences and awesome medical stuff.
Now all's really messed up: no Izzie,no George,everybody's fucked everybody,everybody is afraid of death and all his friends,Cristina acts really stupid,Meredith is confused and weird and McDreamy is not that hot any more.
There are a few cool surgeries left and that's almost the only thing worth watching.
And those great lines...they're really gone.

It's called thinking. Go with it.

Denial. It's not just a river in Egypt. It's a freakin' ocean.

It's like candy, but with blood. Which is so much better!

Well...I guess I'll just have to wait for my real surgeon life to start and I won't need Grey's any longer.

Can't fight biology

2010-10-17T01:13:00.000+03:00

Azi am ieşit în ploaie.Nu am mai făcut asta de ceva vreme având în vedere şubreda-mi sănătate,dar recuperez.Frig,ploaie deasă şi măruntă şi nimeni pe stradă: oraşul a fost al meu.
Aveam nevoie de clipa asta de răgaz.Simt cum se scurge timpul şi mi-e tot mai greu să mă concentrez asupra lucrurilor care mă interesează cu adevărat.Obosesc mai repede decât în mod normal,am şi insomnii urâte,uit tot mai multe lucruri mărunte,dar e pur psihic.

Sunt undeva între acţiune şi latenţă,am nevoie doar de acel stimul prag care să declanşeze depolarizarea,alegerile raţionale,o organizare mai bună.De acolo voi fi mai activă decât pompa de natriu şi potasiu :D.
Aş putea găsi chiar eu acel stimul,e poate primul meu forceps Kelly,primit de la bunica.El îmi indică un viitor lipsit de rutina unui birou prăfuit,un viitor pe care îl pot clădi încă de pe acum.
Să ajung într-o sală în care să fiu mai ceva decât un rockstar şi să mânuiesc ustensile strălucitoare,pentru asta merită să mă organizez,poate.Ştiu că într-un univers atât de dramatic precum cel actual,şi mai în ales cel de aici,mai nimic nu e strălucitor,dar eu am un vis de îndeplinit.

We can't fight biology ,Alexandra,we were born to be surgeons.

Blood Like Lemonade

2010-10-11T00:27:00.004+03:00

Je suis tombée amoureuse d'une chanson.

Trebuie să mărturisesc că n-am mai ascultat Morcheeba până acum.Pierdută în rutina mea cu Floyd şi Nerdvana abia dacă încerc ceva nou.
Nu prea scriu despre muzică în general şi n-o voi face nici acum,dar vă recomand blogul lui Cristian, Trip-hop pentru început,de care nu-mi mai desprind pupilele.

Off-topic: Azi şi mâine nu merg la şcoală.Mi-a fost rău,febră et caetera şi am scutire pe două zile.Voi profita...învăţând la chimie ca un veritabil chemistry geek.Duc lupte cu orto,meta şi para-xileni,dar voi reuşi la test,sper.

Have a nice day.

P.S.: În ciuda ciclofobiei mele uşoare sunt hotărâtă să-mi iau bicicletă din anul I de facultate.Am făcut un mic research,desigur lucrurile sunt mult mai complicate decât în cazul cumpărării unei perechi de pantofi,întrucât nu ştiu nici componentele unei biciclete(doar deduc din denumire că are două roţi :P ),iar termenii precum pinioane nu-mi spun nici cel mai mic lucru.Singurul lucru care mă frapează până acum în descrierea unei bicilete e desigur designul,dar acolo intervine factorul buget,iar eu tot tind să-l depăşesc(oare de ce?).Hotărârea se amână până prin august anul care vine,dar până atunci tânjesc la asta:

(www.gazelle.nl )

Sâmbătă,pe la amiază

2010-09-25T18:47:00.001+03:00

Printre integrale,franceză,o cană cu ceai şi zumzăit din '90 se ivi şi discuţia despre stafide din Benny & Joon (1993).

Eu nu-i înţeleg pe oamenii ăştia.Probabil că ei n-au mâncat stafide îmbibate în coniac până acum.Nu-i aşa Alexandra?

Precizare: Atât eu cât şi Alexandra am împlinit vârsta legală pentru a consuma stafide îmbibate în coniac.
Nu facem parte din consiliul,partidul sau fundaţia stafidelor
Nu promovăm violenţa împotriva strugurilor.

Grey,Grey,Grey

2010-09-24T21:54:00.001+03:00

Every cell of the human body regenerates on average every seven years.Biological we're brand new people.We may look the same,but we're all changed.Completely.Forever.

Seven years of Grey's Anatomy haven't changed me,but they sure have taught me a few things:

Great surgeons have great hair.

It's ok to sleep with your boss.You get cool surgeries.

It's not ok to upset people.Nowadays you can buy guns at the supermarket.

Offtopic: Tonight I have a blind date with Trimisul nostru special by Florin Lăzărescu.I hope it goes well.

Septembre en attendant...

2010-09-22T20:17:00.000+03:00

...la suite des rhumes.

Nu m-am mai simţit vreodată atât de ameţită,probabil că o răceală sănătoasă bate de departe o sticlă de Cabernet Sauvignon.Am răcit şi acum agonizez.Dar sunt şi părţi bune :

-mă descurc de minune la literatură şi citesc Lacustră,Plumb sau Moină tipic bacovian,melancolic,iar din cauza febrei analizez textele mai bine decât de obicei.

-nu mai stau la coada interminabilă de la magazinul şcolii(scuze Alexandra)

-o pot convinge mai uşor pe mama să-mi ia o pereche de pantofi complet inutili

-am borcanul de finetti numai pentru mine(am mâncat direct din el şi ai mei nu vor să ia răceala)

-mătuşa şi bunica mă cocoloşesc cu bunătăţi

Dacă nu mai revin,Alexandra va posta un cântec funerar pe blog :)).
Now really...revin eu,doar n-aţi văzut septembrie fără ploaie.

Între timp eu mai învâţ nişte anatomie.Vouă,celor fără răceală sau pregătire pentru medicină,vă recomand nişte versuri de Baudelaire,ceai sau cafea(după caz) şi puţin Yann Tiersen.Nu neapărat în ordinea asta şi nici toate simultan.

P.S.: Mai delirez.A se trece cu vederea.

P.P.S. : Mă mut aici.Nu ştiu când,dar trebuie.

Minunata fotografie îi aparţine lui Dan.Insist: îl găsiţi aici.

You know me,I love junkies

2010-09-17T21:24:00.000+03:00

Nu ştiu dacă e vorba de un sadism incredibil sau de un interes strict legat de partea estetică(aici desigur intervine discuţia despre ce este frumosul cu adevărat,desigur el fiind variabil) care nu include prea mare lucru decât(şi aici intervine un clişeu) oameni slabi cu alură îndurerată,încercănaţi şi chimie organică minunată.Desigur asta nu înseamnă că în general un junkie are doctorat în chimie şi arată precum un tânăr bacovian.

Fie că e vorba de diacetilmorfină(H),Watson 387(Vicodin),simplul tutun sau cumpărăturile(fac mai multe victime decât credeţi),toţi îmi stârnesc acelaşi interes : Kurt Cobain şi diacetilmorfina,House MD şi Watson 387,simboliştii şi la fée verte ori Thérèse şi tutunul.

Devorez orice material de tip carte sau film,sunt poate chiar impresionată de suferinţa prin care ei trec sau pur şi simplu sunt sadică.Încă nu mi-o pot explica.

Deasemenea caut permanent noi 'subiecţi' pentru studiu(s-ar putea să am o mică sau mai mare problemă cu subiectul junkies,pe la psiholog n-am mai trecut de mult că nu-l prea pot suferi).

Ultimul junkie: Pete Doherty,despre care ştiam până acum doar că a fost prietenul lui Kate Moss.Foloseşte tutun,heroină,cocaină şi morfină,dar este chiar încântător ca muzician.

photos from hedislimane.com/rockdiary

I'm a chocolate junkie

2010-09-05T22:58:00.004+03:00

Chocolate... or not by *Lucy-art on deviant ART

My friend does H casually.A eats chocolate at least four times a week.S does valium when he's bored.B drinks tequila shots for fun.C smokes for social acceptance.N drinks beer when he's lonely.My grandma smokes when she's sad.

I need codeine when I'm in pain.I listen to indie-rock music when I'm happy.I drink wine before calling my father.I eat chocolate after talking to my father.I still have a very strange relationship with food,but I eat french fries when I'm happy.

We all need something to ease the pain or the anxiety,some sort of drug.Nobody said life was easy.
17 ain't too much(or so I've heard),but I know something: admitting you're a junkie is a step further to recovery(hope I recover before I get fat).

Sugar rush

2010-07-31T17:39:00.002+03:00

Bart Simpson:Ok,we're young,rich and full of sugar.What do we do?
Millhouse: Let's go crazy, Broadway style!

Nu chiar în stilul Broadway,zilele trecute am trăit ca un copil de 10 ani uşor scăpat de sub control:
Am mâncat îngheţată la micul dejun,am băut sucuri îngheţate,m-am plimbat cu biciclete de tipul celor de mai sus,am jinduit puţin la ultimele colecţii Barbie,m-am uitat la Tom şi Jerry şi am mâncat tone de ciocolată.Evident am râs cum n-am mai râs până acum într-o criză a primei vârste,o criză care mi-a reamintit că sunt pe cale să devin mare,responsabilă şi că aşa cum am înţeles zilele trecute dintr-o convorbire telefonică bizară You're only 17 once(nu am văzut filmul).
E cert că am avut şi un soi de mahmureală după tonele de zahăr ingerate,acompaniată desigur de ciupituri de gângănii şi julituri,dar a meritat.Şi oricum,nu cred că mă voi opri nici după 13 septembrie,căci în esenţă sunt un copil de 10 ani şi aşa voi rămâne.

Later:Vreau doar să-i cer scuze pancreasului meu.E poate prea înţelegător.

Holiday (psychotic) kit

2010-07-01T16:46:00.010+03:00

1.Movies starring Audrey Hepburn
2.Handkerchiefs
3.Long hot baths
4.Insomnia
5.Useless silk dresses(D'oh)
6.Useless long,perfect hair
7.Useless perfect shoes
8.Useless perfect manicure
9.Valium (so not useless)
10.Useless vegetarian diet
11.One 'Oh la douleur exquise' per day.
12.A cat
13.Jazz

Couldn't be happier.

Follow my blog with bloglovin

Maria se gândeşte la vară/Mary's dream

2010-06-10T23:33:00.001+03:00

Singurul lucru care mă binedispune vara este imensitatea timpului liber,aproximativ trei luni de libertate absolută.
Pun vara asta de-un Woodstock personal,în curtea casei bunicii cu o pătură,un mp3player vechi,nişte literatură,un motan pe post de public şi ciocolată pe post de Lucy in the Sky with Diamonds.

Începem cu nişte Beatles apoi ne pierdem puţin prin ceva mai contemporan(poate puţină Travka) şi încheiem delicios cu nişte Pink Floyd(orice de pe The Dark Side of The Moon sau The Wall).

Dress-code: picioare goale pe iarbă răcoroasă,flori în păr.

P.S.: De măine vă aştept în iarbă.Aduceţi multă limonadă,vă rog.

Here it comes

2010-06-08T23:22:00.001+03:00

Vine anul teribil de tortură sau nu(depinde doar de mine).Cuvintele cheie ar fi bac şi admitere.

Sacré bleu!/Zut alors! am spus dimineaţă când m-am trezit.Voi fi a 12-a şi mă chinuie doar gândul că mă stafidesc constant şi ireversibil.Însă am auzit că panica trece în cele din urmă.

Vara mea,întotdeauna agitată şi împărţită între familie,bunica,prieteni şi una bucată tată biologic(aş sublinia incapabil de conversaţie),va fi anul acesta 'desăvârşită' de grile de biologie şi chimie.Minunatele delicateţuri vor fi desigur asezonate cu majorate compromiţătoare(bere whiskey şi femei mai exact).Viitorul sună mahmur şi apatic,dar eu îmi păstrez speranţa.

Nimic nu e roz în bac sau admitere.Suicide is painless.But it is not an option.

O opţiune ar fi franţuzismele muzicale,relaxante precum Mary's dream pe care i-am găsit în seara asta căutând pe gugăl scene din Grey's Anatomy(I hate it I hate I hate it - precizez: doar sezonul 6 este detestabil sau evoluţia lui Meredith Grey,rămâne de discutat).Dar ideal e să rămâneţi la un Noir Desir.

Et tout ira bien là,le vent nous portera :).

Au revoir.

Karma really sucks

2010-06-04T20:55:00.003+03:00

În această splendidă zi de iunie,stăteam alături de Alexandra contemplând universul când Alexandra grăit-a:
Karma sucks.

Couldn't agree more,I replied.People struggling with hunger,poverty,health problems,etc.

You and boys(ha ha!)

Especially short,gay and Bună,sunt Florin şi o cunosc pe prietena ta type,quite retarded I found your lost wallet type and of course I forgot about our date type(which I hate the most).

Jerome(her beloved pet) is my boyfriend,she concluded.
Origami is my boyfriend,I concluded.

Note: We're not desperate.There's still hope.Derek Sheperd aka McDreamy is not dead yet.Meredith Grey will die sooner or later.

Note to friends/people that care: I write in English and Romanian because today I passed my English for fuckin' business exam and I'm a bit weird.

Note to Alexandra: Please don't get mad.We're BFFs,right?Îi cu dedicaţie postul.

Note to Marin: Thanks for the picture,mate!

Note to readers: I know I'm mentally challenged.

Cântecul vechi al domnului Tzara

2010-05-29T22:42:00.001+03:00

Lângă mare am făcut cântarea asta
Ascultaţi să i-o spuneţi dacă o s-o întâlniţi
E înaltă, are ochi buni şi liniştiţi
Şi e blondă cum e iarba ce-a simţit fiorul coasei

O, te-ai dus, te-ai dus iubito într-o iarnă după masă
Şi mi-e inima o floare ofilită
O hârtie – poezie veche şi demult mototolită
Şi-aruncată în cutie sau sub masă

Tu ai vrut Marie să-ţi legi o frânghie de gât
Fiindcă mama ta te-a iubit
În haine de Duminică dânsul a venit
Şi ţi-a şters de pe florile obrazului plânsul.

– Luna e roşie Marie, noaptea cum să fie – cenuşie
Vino cu mine la moşie
O să-ţi plângi întâi durerea toată, nesupărată
Într-o odaie veche şi întunecoasă, într-o odaie liniştită şi curată.

Unde să te poţi dezbrăca în pielea goală
Ca să dai suferinţei desmierdări
Poate o să vrei cărţi cu poezie pentru uitări
Sau păpuşă cu leagăn şi îngrijiri de boală.

O să ne plimbăm în sanie pe câmpia înzăpezită
Şi o să mă joc cu inima ta de pisică
Primăvara o să invităm prieteni la moşie
Şi o să petrecem în bucurie.

Tristan Tzara,Cântec vechi.

Cred că este (şi aşa ar trebui să fie) un poem din perioada sa simbolistă,de pe la vârsta de 17 ani.E o poezie cu detalii pur adolescentine,dar care(întrucât sunt şi eu destul de necoaptă) îmi place teribil.

Mi-aş dori să fiu o necoaptă a anilor 1920.Să-l iau de mână şi să ne plimbăm pe străduţe prăfuite.Să bem absint şi să mergem la teatru în fiecare seară.

Mama spune te-ai născut prea târziu,nu eşti din secolul ăsta,etc. ...

Trecând peste secolul trecut.Vara asta,nu n-am să mă îndrăgostesc,o să mor de căldura asta de Cuptor.Deja am experimentat primele mele 3 zile de somn la 26 de grade.E incredibil cum rezist perfect la 24 de grade iar la doar o diferenţă de două grade o iau razna şi am o mică spre mai mare insomnie.
A da...şi se termină şcoala,la anul am admitere şi nu-mi surâde,mă fac mare şi nu-mi surâde,pleacă copiii frumoşi de-a 12-a şi rămân singură,nu-mi surâde iarăşi.Vara mă deprimă parţial,se schimbă prea multe şi eu sunt mult prea perturbată de acea agitaţie şi mă agăţ de unul-doi oameni care-mi scapă printre degete.

Dar mă pot trata cu plimbări şi îngheţată,asta-i sigur.

Vă las spre sfârşitul textului meu aberant cu o bucată din mine plus Andreea,într-o fotografie făcută de Dan,un musiu care face fotografii superbe!Îl găsiţi aici.

Geek stuff

2010-05-09T11:38:00.010+03:00

Joi pe la 10 mă aflam în laboratorul de chimie,deloc nervoasă,aşteptând liniştită subiectele de teză.Mă uitam pe pereţi şi îmi aminteam plăcutele lecţii de chimie anorganică şi aveam mici nostalgii când o foaie uriaşă a apărut în faţa mea.Tot ce am putut vedea pe moment a fost 'o peptidă'.Am intrat puţin în panică şi cred că am experimentat vag un scurt episod de anxietate: am văzut peptida dansând printre vreo două molecule de H2O, hidrolizând fericită aminoacizi esenţiali.Am inspirat adânc de câteva ori şi am reuşit să mă adun.Peptida nu mai dansa ci stătea cuminte la începutul propoziţiei.S-a dovedit a fi o cuminte tripeptidă cu trei izomeri.
Teza n-a fost extraordinară în cele din urmă,dar peptida nu mi-a mai dat bătăi de cap.

Cum am mai menţionat anterior,sunt un fel de chemestry geek,citesc în timpul liber pe lângă romane americane şi franţuzeşti,literatură de specialitate din domeniul medical şi biochimic.Capitolul meu preferat din "Patologie Biochimică" este Biochimia normală şi patologică a contracţiei cardiace.
Contracţia cardiacă e mai fascinantă uneori decât o scenă absurdă dintr-un roman de Boris Vian sau o secvenţă drăgălaşă dintr-un film cu Audrey Hepburn(?):
...prin hidroliză enzimatică gruparea fosfat eliberată este transferată miozinei căreia îi oferă o încărcare electronegativă.Actina,care are o sarcină pozitivă,poate fi împinsă datorită atracţiei electrostatice de-a lungul filamentului gros,cu scurtarea sarcomerului.Deşi atrase de forţe coloidale,cele două feluri de filamente sunt ţinute separat de ionii de potasiu,până ce impulsul de excitaţie iniţiat de nodul sinoatrial depolarizează membrana celulară şi o face permeabilă ionilor...

sau nu?

I'm back/Randomly random randomness.

2010-04-29T17:30:00.001+03:00

Revin după o pauză destul de lungă în special pentru scopul terapeutic al blogului.Lipsa postărilor poate fi un semn bun,poate că am depăşit o oarecare etapă de care nu sunt conştientă.
Sunt în mirifica perioadă a tezelor şi mă agit puţin pe aici,dar cu mult jazz pe fundal.Nu sunt o mare cunoascătoare a genului,mă limitez la un singur nume şi acela puţin cunoscut mie,Miles Davis,dar şi la frânturi de radio de jazz de pe radio3net.Mă calmează şi merge de minune cu teza la chimie.Aminoacizii n-au sunat nicicând mai bine.

Printre altele vă recomand cu toată căldura blogul unui scriitor care m-a fermecat printr-un simplu interviu: Florin Lăzărescu,de a cărui existenţă nu ştiam până la o ediţie salvatoare din Dilemateca (mi-e relativ ruşine de ingoranţa mea).

Am mai văzut recent şi un documentar destul de interesant despre Coreea de Nord.Nu sunt în general implicată în chestiuni ce ţin de politic&co(desigur nu pot fi nici ignorantă faţă de realitatea actuală),însă asta mi-a atras atenţia datorită unei alte lecţii incredibile de istorie(am un profesor care depăşeste bariera de genial şi asta am mai spus-o cu siguranţă).

Recent am fost şi într-o mică excursie foarte plăcută.Deşi niciodată n-am înţeles prea bine ideea de excursie(întrucât mereu părea o plimbărică fără sens cu opriri la tarabele de suveniruri)am reuşit în sfârşit să înţeleg măcar în parte idea unei excursii în care trebuie să dai totul.Am mers mai bine de şase ore fără oprire pe un deal din apropierea Buzăului,aproape de zona Pietroasele(celebră pentru producţia de vin şi un bogat tezaur descoperit în 1837).
Am mers prin păduri destul de dese,am căzut prin noroi,ne-am cocoţat pe trene de grohotiş(acesta era termenul special pentru câteva pietre sedimentare),dar a fost minunat.Am găsit o scoică din mezozoic,am improvizat o masă pe iarbă şi am împârţit mâncarea.

Alexandra,indubitabil

c'est moi bien sûr,la înălţime cu părul în vânt şi într-un pulover împrumutat de la Alexandra.

excesiv de multe gărgăriţe

fata verde,iubitoare căţei,voluntar SemperFidelis(dacă vreţi să adoptaţi un căţel o găsiţi aici)

În plus,ca să fie totul cât mai dezordonat(haosul meu personal şi drag aş putea să-l numesc) astăzi am recitat la ora de franceză,cu o voce tremurândă,următorul monolog:

Être, ou ne pas être, c'est là la question.
Y a-t-il plus de noblesse d'âme à subir la fronde et les flèches de la fortune
outrageante, ou bien à s'armer contre une mer de douleurs et à l'arrêter
par une révolte ?.
Mourir... dormir, rien de plus ;... et dire que par ce
sommeil nous mettons fin aux maux du coeur et aux mille tortures
naturelles qui sont le legs de la chair : c'est là un dénouement qu'on doit
souhaiter avec ferveur.
Mourir... dormir, dormir ! peut-être rêver !

Dacă nici Hamlet în franceză nu este de-a dreptul bizar,atunci Tristan Tzara a fost conservator,iar eu trăiesc într-o ţară lipsită de corupţie.

Have a nice day.

Une tasse de café noir,bien fort s'il vous plaît.

2010-04-01T22:29:00.000+03:00

Iubesc cafeaua,dar din păcate am fost şi încă sunt condamnată la o lună de tortură din cauza unei astenii de primăvară.
Totul a pornit de la câteva analize de rutină la care s-au adăugat şi câteva analize suspicioase legate de tireostimulină(TSH) întrucât doctorul meu de familie mă suspecta de hipertiroidism(asta ar fi însemnat să am vreo treizeci de kilograme,piele caldă şi bine hidratată şi o exoftalmie severă).La fel de suspect a fost şi laboratorul de analize(ce părea mai degrabă un chioşc de ziare) din scara unui bloc.
Rezultatul analizelor a fost mai mult decât surpinzător,aveam mari deficienţe la capitolul metabolism hepatic.
Nu m-am panicat,dar doctorul meu a avut grijă de asta.M-a trimis să fac alte analize sugerând subtil să mă aştept la o hepatită cronică.
Aşa a urmat o săptămână plină de de plimbări spital-acasă,extenuare,multiple teste de sânge,o ecografie şi o radioscopie.
Şi desigur,în final am aflat că nu aveam hepatite de vreun fel sau cine ştie ce alte boli cumplite,ci doar o infecţie faringiană şi o astenie de primăvară cu toate carenţele minerale aferente.

Acum spre fericirea mea,sunt nevoită să iau tot felul de suplimente care nu-mi permit consumul moderat de cafea şi ciocolată pe care îl aveam în mod obișnuit(nu era tocmai moderat).Dar ieri am recidivat.Am mers într-o cafenea şi am ales une tasse de café noir,bien fort după care mi-am făcut de cap cu o cantitate considerabilă de ciocolată citind o carte foarte bizară despre Kate Moss,aşadar au fost chiar trei recidive într-o singură zi.Dar până la urmă cine ar rezista?

The White Stripes-I Just Don't Know What To Do With Myself

L'hypocondrie

2010-03-15T21:45:00.002+02:00
Pe o scară de la 32 la 55,indicând ipohondrie moderată,eu sufăr cu un punctaj de 34,asta zice testul din carte.Ceea ce nu e chiar aşa de rău.
Acum un an,purtând o discuţie cu profesorul meu de psihologie,am ajuns la întrebarea dureroasă 'De câte ori te speli pe mâini?'.Am ezitat,dar da pot recunoaşte că am o mică frică de bacterii,virusuri şi alte microorganisme patogene,o fobie pe alocuri alimentată de numeroasele ore de biologie sau de faptul că prima carte din bibliotecă e Patologie Biochimică,ediţie specială,supracopertă colorată,1974.Şi oricum nu recunosc fobia nici dacă-mi răpiţi noua mea pereche de pantofi,sau poezia lui Nichita Stănescu.

Minunatul scriitor şi renumit ipohondru Marcel Proust nu recunoştea deloc misofobia de care suferea sau pur şi simplu prefera un dormitor exagerat de curat.Nu ieşea deloc în aer liber şi evita să deschidă ferestrele.În plus se temea de răceli şi evita să facă baie,preferând să-şi cureţe corpul cu prosoape umede.Bizar este că la doar 51 de ani,Marcel Proust moare de pneumonie şi complicaţii datorate unui abces pulmonar.Ce-i drept suferise în trecut de astm şi era bolnăvicios din fire.Era şi homosexual,dar asta nu cred că a influenţat ceva din întreaga lui patologie.

Un alt caz faimos de ipohondrie este Sara Teasdale,scriitoare de origine americană,a cărei obsesie faţă de moarte se poate observa şi în poemele sale.Suferind de sindrom bipolar şi ipohondrie,se sinucide în 1933 după ce un vas sangvin al mâinii sale plesneşte.Cauza morţii este o supradoză de somnifere şi o baie cât se poate de fierbinte.

În final doresc să vă împărtăşesc un bilet,nu ştiu cât este de veridic,dar mă amuză teribil.Sinuciderea lui Sid Vicious este legendară,partea amuzantă fiind Sid was 21 and stupid.

We had a death pact.I have to keep my half of the bargain.Please bury me next to my baby.Bury me in my leather jacket,jeans and motorcycle boots.

Goodbye.

Aşa cum Truman Capote spunea,when you've got nowhere to turn, turn on the gas.

Have a nice day.

O perfectă zi perfectă

2010-03-04T19:52:00.001+02:00
O zi ca oricare alta,e mohorâtă (şi nu neapărat în ceea ce priveşte ploaia ori norii,întrucât îi găsesc ideali pentru visare şi uşoară melancolie),agitată şi prezintă surse de anxietate.Spre exemplu,astăzi m-am trezit cu un plânset de bebeluş(am vecini noi deasupra)şi mi-am declarat spăşită sentinţa unei zile groaznice.
O perfectă zi perfectă devine tot mai imperfectă când descoperi că undeva în camera ta ceva miroase bizar.Am căutat,răscolit,aerisit toată camera şi nu am găsit sursa acelui parfum floral puternic.Erau evident zecile de flori aduse de ai mei spre a sărbători primăvara şi polenul aferent care mă irita cumplit.

Imperfecțiunea zilei aşa cum o percep eu,dar probabil şi mulţi alţii,se diminuează treptat.Ziua imperfectă devine aproape ideală după mici gesturi.Se prea poate ca Marcel Duchamp să se fi întrebat ce anume să facă cu acel obiect,atunci când realiza faimoasa lui fântână,dar folosindu-şi umorul inconfundabil a găsit soluţia.Finalul ar fi un mic haos,al lui,personal,ori o operă de circa 1.85 milioane de dolari.

Finalul meu?Am dus toate florile pe balcon,am băut prima mea cafea după săptămâni de
ignorare a licorii miraculoase şi mi-am purtat picioarele îngheţate în prima librărie.M-am ales cu o carte perfectă pe o temă tot atât de perfectă: O perfectă zi perfectă,un mic roman despre ce am putea toţi face în zilele mohorâte,despre cum am putea evada în necunoscut.Posibilităţile sunt nenumărate,dar optimistă din fire nu m-aş deda risipei unei vieţi,fie ea şi mohorâtă,pentru o clipă de putere absolută.În plus n-aş putea să o las pe Alexandra singură vreodată ori renunţa la toţi acei feţi-frumoşi care sunt esenţiali şi în lumea de dincolo de basm.

Definiție

2010-02-19T23:26:00.008+02:00
Îmi place liniştea definiţiei,nimic de contestat,claritate,precizie.
Găsesc în poezia lui Nichita Stănescu adesea,definiția mea proprie: definiţia copilăriei,definiţia ploii,a aripilor,a unui 'tu'.

Tu

“Ai rîs.”
Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am rîs”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai rîs”.

Dar el
cînd se revărsau zorii
nu s-a mai gîndit la mine.
M-a uitat.

“Ai plîns”. Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am plîns”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai plîns”
şi nu se mai gîndi la mine.
M-a uitat.

Eu sunt numai numele meu.
Restul e “tu”, i-am zis.

El nu m-a auzit, căci el
se gîndea în altă parte.
("Despre ideea de 'tu' ")

Copilărie

Stăteam în pat.
Stăteam în pat cum stă picătura de apă
pe o farfurie.
Picătura de apă căzută de sus.

Nu aveam timp să fiu mirat pentru că
eram tot timpul apăsat de o spaimă:
"Să nu se crape patul şi să curg jos.
("Copil buimac")

Un obiect imperfect(de oricare natură)

Se ia o bucată de piatră
se cioplește cu o daltă de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!
("Lecţia despre cub")

Şi tot aici găsesc aripi,mai mereu.Poezia asta zboară?mă-ntreb.E aşa înaripată că mă sperie uneori.Dar mă liniștește mereu șoptindu-mi în dulcele stil clasic: n-ai să înţelegi nimic,stimată domnişoară.

J'ai mal d'être oubliée

2010-02-01T22:34:00.001+02:00
Oamenii dragi mie se aseamănă teribil fie că sunt oameni care împart cu mine ciocolată,care miros a fum şi a parfum fin în acelaşi timp ori pur şi simplu a balsam de rufe violet,oameni care-mi vorbesc de copilărie pe o măsuţă de ping-pong în toiul unei veri toride ori care-mi strâng mâna înainte de teza la matematică.Toţi par aceeaşi figură reluată în altă poveste cu alt decor.Totuşi nu ştiu niciodată ce urmează,nu ştiu dacă se ajunge la au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi sau la un la revedere sec.
Sunt şi oameni care dispar brusc şi foarte stupid din peisaj.Şi lucrul ăsta mă sperie şi mă face să caut disperată soluţii şi răspunsuri.E o problemă ce n-o pot neglija.

Anton Holban avea ce-i drept o foarte mare problemă cu iubitele sale moarte(sau cu o iubită care se tot reîntrupa?), totul soiul de Irine reluate în alt spaţiu,în alte rochii,în alte perechi de pantofi(Asta ca să vă arăt că nu sunt şi nici n-am fost vreodată singura cu probleme).
Naratorul,de cele mai multe ori Sandu(îmi place să mi-l imaginez ca pe un Alexandru student la medicină deşi e greşit,Sandu e evident un scriitor romantic,visător şi îndrăgostit,dar pur raţional,de care bien sûr eu mă reîndrăgostesc permanent) e obsedat de Irina care moare când îi e lumea mai dragă.Irina întruchipează totuşi o moartă adevărată.
În anul 1922 într-o excursie din perioada facultăţii,Anton Holban o întâlneşte pe această Irină.Va urma o relaţie cu aceasta,deşi familiile celor doi se opun pentru că Anton Holban refuză ideea de căsătorie.Irina sa,Nicoleta Ionescu va lua de soţ pe un altul,fapt ce-l va face pe scriitor să-şi ucidă Irina în mai toate scrierile şi să ia de soţie o elevă a fostei iubite.La nici cinci luni de la crimele scriitoriceşti,Nicoleta Ionescu va muri în maternitate.

Ei bine,trecând de obsesiile fiecăruia,scrierile lui Anton Holban sunt de o delicateţe splendidă şi merită să fie încercate.

(polirom.ro)

Două lumi.Amândouă ale mele.

2010-01-23T23:59:00.003+02:00
Cele două sertare ale biroului meu sunt ca două mici planete,două lumi bizare,alcătuite dintr-un melanj de lucruşoare prosteşti,cărţi şi bucăţi de hârtie.Par dezordonate tot timpul,dar nu este deloc adevărat,mie-mi place să o numesc dezordine perfect organizată.
Sertarul din dreapta al biroului conţine unsprezece creioane colorate,nu douăsprezece pentru că albastrul mereu se pierde sau ajunge prin penarul altcuiva,scrisori de departe scrise cu o cariocă violet,o carte de Anton Holban în care stă cuminte scrisoarea de la Făt-Frumos,o sticluţă cu parfum de culoare verde care miroase a portocale verzi şi care se varsă întotdeauna în sertar,o revistă Vogue din care obişnuiesc să decupez litere,buze şi pantofi frumoşi,jurnalul din adolescenţă al mamei,plin de Lucian Blaga şi Nichita Stănescu,o frunză uscată de pe Champs-Élysées,trei panglici colorate făcute ghem,o fotografie cu bunica,un tub albastru de tempera,un bilet de teatru mototolit şi o clamă de păr.
Sertarul din stânga este mai abundent.Printre numeroasele cutiuţe cu nimicuri se află şi încărcătoare pentru mp3player şi telefon,cabluri usb,o cameră foto,câteva baterii cel mai probabil inutile,plicuri cu litere decupate din ziare,un ruj cărămiziu,un termometru,o pagină ruptă dintr-o revistă pe care scrie 10 paşi pentru a slăbi rapid şi un tub cu acetilcisteină efervescentă.

Sertarele mele sunt asemenea unor ecosisteme fragile,care-mi asigură liniştea,acel strop din rutina zilnică,dragă mie.Nu-mi place să fac curat în sertare.Mi-e teamă că aş putea strica ceva.
Nu vreau să distrug micile relaţii dintre obiecte,ele îmi aduc o senzaţie de comfort.
Asta e o scuză rezonabilă,dar nu cred că va funcţiona şi pentru mama mea specială.

Later:
Liniştea sertarelor mele sună cam aşa

Cheval,dans le langage enfantin.

2010-01-13T18:35:00.003+02:00

Marcel Duchamp - Fountain,1917

Nothing is more delightful than to confuse and upset people. People one doesn't like. What's the use of giving them explanations that are merely food for curiosity? The truth is that people love nothing but themselves and their little possessions, their income, their dog. This state of affairs derives from a false conception of property. If one is poor in spirit, one possesses a sure and indomitable intelligence, a savage logic, a point of view that can not be shaken. Try to be empty and fill your brain cells with a petty happiness. Always destroy what you have in you. On random walks. Then you will be able to understand many things. You are not more intelligent than we, and we are not more intelligent than you.

Dada a pornit cu principiul hazardului.Tristan Tzara alege numele mişcării folosind un dicţionar Larousse pe care îl deschide la întâmplare.Alege cuvântul dada ce în limba franceză înseamnă căluţ,cu sens figurativ manie,obsesie.De asemenea expresia enfourcher son dada este echivalentă cu a o lua razna,a fi obsedat de o idee fixă.
Totuşi,dadaişti n-au respectat teoria hazardului cu sinceritate,ci au simulat naşterea întâmplătoare a operei lor.

Dada is a state of mind. That is why it transforms itself according to races and events.

"1916-14 iulie.
Tzara manifestează,noi voim,noi voim să urinăm în culori diferite,Huelsenbeck manifestează,[...] câinii urlă şi direcţia canalului Panama la pian şi ambarcader-poem răcnit- se urlă în sală,se aduce toba mare,Huenselbeck contra 200,Hoosenlatz accentuat de toba mare şi de clopoţeii de la piciorul stâng.Lumea protestează,răcneşte,sparge ferestrele,se omoară,devastează.Izbucneşte bătaia,poliţia întrerupe."
(Chronique Zurichoise)

Dada applies itself to everything, and yet it is nothing, it is the point where the yes and the no and all the opposites meet, not solemnly in the castles of human philosophies, but very simply at street corners, like dogs and grasshoppers.

Dada oferea spiritului unele satisfacţii neprimejdioase prin negarea tuturor valorilor într-un timp de tensiune socială majoră,era doar vorba de primul război mondial.În esenţă dada a fost un curent menit să relaxeze spiritul,să-l elibereze din toate constrângerile.

Dadaiştii trimit la o expoziţie un portret al Giocondei cu mustăţi,publică declaraţia CEA MAI FRUMOASĂ DESCOPERIRE A OMULUI ESTE BICARBONATUL DE SODIU,îl numesc pe mareşalul Foch fumist,pe preşedintele Wilson idiot şi proclamă : DADA EXISTE DEPUISE TOUJOURS - LA SAINTE VIERGE DEJA FUT DADAISTE.

Like everything in life, Dada is useless.

Dada is without pretension, as life should be.

Le suicide doit être une vocation

2009-12-20T21:03:00.000+02:00

Essayez, si vous le pouvez, d'arrêter un homme qui voyage avec son suicide à la boutonnière.

Poetul francez Jacques Rigaut se condamnă la vârsta de 20 de ani la moarte,dar aşteaptă liniştit încă zece ani momentul,pregătindu-se meticulos pentru a se împuşca direct în inimă.Înainte de a se sinucide,Rigaut îmbracă unul din cele mai bune costume,îşi potriveşte cravata,îşi curăţă camera şi aşterne pe pat o folie de plastic,pentru a nu păta aşternutul de sânge.

Eu n-am ştiut exact cum să reacţionez.Frappant e singurul cuvânt de care-mi aduc aminte acum.Sinuciderea nu m-a impresionat,însă delicateţea gesturilor făcute înainte m-a lăsat aproape uluită.E delicateţea unui neurochirurg operând un oligodendrogliom.

Şi ne-am dat cu săniuţa...

2009-12-17T16:49:00.005+02:00
asemenea unor copile de 5 ani.

N-am mai văzut de ani buni zăpezi aşa frumoase şi n-am mai mâncat barbe à papa cu aşa plăcere din copilărie.Încă sunt un copil,sau cel puţin aşa îmi place să cred.

Bineînţeles că săniuţa cu pricina a fost tare suferindă,a suportat una bucată Maria urmată de una bucată Andreea în loc de greutatea unui copil din clasele primare.Dar eu am fost nespus de fericită.Şi bănuiesc că şi Andreea.

Parcuri înzăpezite venim :D!Eu vreau şi partea a doua din joaca de-a copiii.

Ninge :)

2009-12-15T14:32:00.006+02:00
Ultima mea zi de şcoală a fost pliiină de zăpadă minunată.Acum mă paşte o răceală,dar am profitat de toţi fulgii disponibili.

zăpadă pe stradă

zăpadă la şcoală

zăpadă pe Cristina şi Alexandra

zăpadă pe Claudia

Să tot ningă,zăpada ne-ngroape.Eu una nu mă supăr.

Nu-mi plac sărbătorile.

2009-12-13T14:46:00.012+02:00
Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile.Atmosfera e în mod obişnuit tare încărcată,oamenii se îndoapă până la refuz şi se uită la tv.Asta e tot,nimic special.Personal,eu mă bucur de un bloody mary de la mătuşa şi câteva cuvinte noi în rusă zise de bunica atunci când se plictiseşte.Mă bucur de vreo câteva cărţi,căldura din dormitorul bunicii,cafea irish şi un şal călduros.Nu am simţit nicicând fericirea sfintei sărbători,poate pentru că nu văd nimic special în cei apropiaţi în acea perioadă.Sunt chiar mai răutăcioşi şi mai agitaţi.Eu sunt ca în mod obişnuit,relaxată şi oarecum amabilă.Sunt mereu statornică,mă schimb destul de greu.

Un lucru pe care îl ador de sărbători sunt colindele Adei Milea,reflectă perfect ideea mea de sărbătoare.
Şi pentru că îmi plac listele(cred că am mici reminescenţe de sindrom Asperger,uneori simt nevoia să aşez cărţile sau sticluţele de orice după mărime):programul meu în perioada ce urmează va fi ceva de tipul teatru radiofonic,lectură,Eustory,program intensiv de rusă cu ajutorul bunicii şi desigur ceva origami.

Va fi destul de relaxant,sper.Voi lăsa blogger în pace pentru o vreme şi voi continua să sper că Alexandra va mai face ceva cu The Great Gig,deşi întâmpină probleme cu conexiunea.

Vă las în compania Adei Milea.

Ada Milea -Colind 1

Ada Milea -Colind 4

à bientôt

Într-o amiază de august

2009-12-04T22:16:00.007+02:00
A true poet does not bother to be poetical. Nor does a nursery gardener scent his roses.

Reporter RRC : Ce face poetul dacă nu scrie?
Marin Mălaicu-Hondrari: Ehh...mie mi-a plăcut foarte mult butada lui Jean Cocteau,care nu e altceva decât o butadă,dar care nouă,poeţilor ne vine foarte bine .Ne vine ca o mănuşă,să zicem,o mănuşă cu care putem şterge anumite momente mai puţin propice ale vieţii noastre,dar ‘poetul e un scriitor care nu scrie’ .Având asta la îndemână poţi aşa…să mai trândăveşti sau să zici că mai aştepţi inspiraţia sau eu ştiu ce...Ceea ce în cazul prozei nu funcţionează.
Reporter RRC : Comfortabil doar pentru poeţi.
Marin Mălaicu-Hondrari : Da,exact doar pentru poeţi.Pentru poeţi e super comfortabil.Deşi...poetul scrie de fapt tot timpul.De aceea ziceam că nu este altceva decât o butadă.Ea serveşte pentru societate sau pentru familie,pentru cei apropiaţi cărora le mai zici “Uite un om mare,Jean Cocteau a zis că pot să nu scriu tot timpul şi să fiu poet”.

Interviul l-am ascultat într-o zi de august la RRC.L-am transcris acum după ce l-am regăsit astăzi printr-un folder uitat.

Pentru Marin(altul decât poetul),care spune că-mi citeşte blogul şi pentru Andreea care a crescut mare astăzi.

Complicat

2009-12-03T22:58:00.006+02:00
AH1N1 a zis: Să se facă timp liber şi mult haos Şi s-a făcut timp liber.Şi mult haos.
Aşa am ajuns eu miercuri la ora prânzului cu un zămbet tâmp pe faţă de tipul nu mai dau teză la mate vineri că am şcoala plină de virusuri.Mama chiar s-a agitat şi a insistat să mă dezinfectez.Eu am primit vestea ca în mod normal,liniştită.AH1N1 e un mic copil cu gura mare.Se poate şi mai rău.
M-am ales cu 4 zile de vacanţă,sau în opinia mamei de învăţat la matematică.
Oricum o zi trebuia să fie şi oribilă,sau măcar plină de fum.Şi a fost.Am fost nevoită să pregătesc o cină.Unchiul mamei s-a găsit să vină pe la noi eu,obligată de mamă să gătesc pentru el.Maria se agită Maria se sperie,dă fuga după paste,mama: Nu,nu faci paste,fă pui la cuptor cu salată..Eu doream nespus să fac doar salata simţeam că undeva ceva va ieşi rău.Mă strofoc cu puiul pe jumătate îngheţat şi îl pun la cuptor.Mă apuc de salată,iese splendidă,sunt un mic geniu al salatelor,doar am crescut cu o mamă obsedată de Jamie Oliver.Mă plictisesc de stat în bucătărie şi mă duc să fac nişte origami,doar am timp liber.Timpul trece,uit de cuptor.Deodată aud un ţipăt şi un ce naiba se întâmplă aici?!,Tata tocmai venise acasă şi speriat ajunsese în bucătărie unde perdelele albe şi proaspăt spălate ale mamei suferiseră un tratament cu fum de la o amărâtă friptură de pui.Eu nu mă agit prea tare,crezând că tata iar are o criză de vârstă mijlocie şi nu mă mişc din cameră.Iese mama,se aud uşi,geamuri care se deschid şi apoi totul se mută în camera mea.Două propoziţii:nu eşti bună de nimic. noi ce mâncăm acum?
Desigur că paste.Salata îmi revine,fericire peste măsură.Unchi zămbăreţ care spune puţine paste.Apoi mama are o revelaţie unchiul nu prea mănâncă paste,are diabet.Împărţim salata.Unchiul râde copios.Urmează povestiri despre cum a afumat maria toată casa,etc..

Oricum friptura de pui va intra pe lista reţetelor dificile.Se poate trăi şi doar cu brioşe şi salată,nu?Şi oricum nu voi avea timp de gătit când voi fi eu mare şi voi opera pe cord deschis.Sau când voi schimba valve bicuspide.

Good old times

2009-11-27T15:50:00.007+02:00
Acum circa 5 luni mă plângeam de prea mult timp liber.
27 noiembrie 2009 - revelaţie(deloc divină):Nu am timp de nimic

Voi avea un weekend prelungit de patru zile în care (sper eu mult şi bine) trebuie:

*să-mi însuşesc cunoştinţele din jumătate de manual de biologie,un caiet de notiţe de biologie,două caiete de matematică şi unul de chimie
*să lucrez grile din trei capitole din trei culegeri diferite la biologie
*să scriu ceva pentru eustory,proiect la care mi-e teribil de frică să dezamăgesc

Pe lângă astea doresc să mai citesc vreo 5 cărţi,să fac şi ceva origami,să ies prin oraş,să scriu vreo trei scrisori şi în principiu să mai şi trăiesc.Unde mai pui că aş vrea să pot scăpa de tusea asta teribilă.

Dar,există şi posibilitatea unor ore inumane de culcare precum 4 dimineaţa,circa 4 ore de somn şi apoi luat de la capăt.Sau ignorarea tuturor obligaţiilor fapt ce implică ghilotinarea şi umilirea publică.

Greu de ales.

Oricum ar fi voi rezista cu doze tot mai mari de 1,3,7 trimetilxantină.

You can always buy me with a coffee.I'm so cheap.

Who needs reasons when you're underweight?

2009-11-24T16:17:00.005+02:00
I shall be drowning in fries and literature till 9 pm.I'm quite happy.Or stupid.I can't tell.I just felt the urge to take a cab to McDonalds,buy a ton of fries and eat them while reading a beautiful book I just bought.I'm happy now although I'm getting fat.

the guilty pleasure

Same old story

2009-11-22T20:54:00.001+02:00
A fucked up rock'n'roll star, a blonde,ugly groupie,drugs,guns or white weapons and an unhealthy relationship.

Sid and Nancy(1986)

I watched the movie 'cause I probably like stupid love stories and romance in general.Oh and junkies too.
There's some pretty british accent,some Sex Pistols,violence,random violence,random drug abuse,alcohol,cigarettes and lies.

Sid is 21 and stupid.He falls in love with Nancy,a heroin addict groupie.They stay together a while indulging in heroin and alcohol. Sid becomes miserable and quite depressed and after a stupid fight he stabs Nancy.And Nancy dies.Of course,Sid commits suicide after a few weeks.

It's the same old story.It's the rock'n'roll star and the groupie.They all die in the end.We all die in the end.

photos from google.com

S-a deschis ceainărie don'şoară!

2009-11-16T20:18:00.002+02:00
Lăsând diazoniul care mă frământă acum,am fost în ceainăria nou-nouţă (şi cred că şi singura) din Buzău.Iniţial am ezitat,la intrare mă aştepta un Buddah mic şi foarte foarte kitsch înfăşurat în tot felul de panglici aurii.După ce am intrat însă,puţin temătoare şi crezând că voi regreta cumplit,am descoperit fotolii pufoase şi măsuţe drăguţe,jazz şi blues în surdină(ehh mai scăpau şi ceva orientalisme de credeai că vine o tanti să dea din buric lângă masă,dar la decibeli mici)şi o lumină perfectă,datorată unor lampe mititele.În principiu un loc aproape ideal pentru o seară liniştită.Şi pentru făpturile plouate doritoare de ceai cald.Mai ales de ceai cald de cireşe amare.

Mai sus un desen făcut de o oarecare făptură ce se vrea anonimă şi cu demnitate.

În altă ordine de idei,Alexandra a postat pe The Great Gig,un post mărunt,discret.Îl găsiţi aici.S-o vedeţi când se va dezlănţui.

Vă las cu Pink Floyd

à bientôt.

Frappant.

2009-11-13T20:58:00.008+02:00
Toujours frappant.André Breton.

Ce n'est pas la crainte de la folie qui nous forcera à laisser en berne le drapeau de l'imagination.

Pourquoi je n'accorderais pas au rêve ce que je refuse parfois à la réalité, soit cette valeur de certitude en elle-même, qui, dans son temps, n'est point exposée à mon désaveu?

I couldn't find the french version on the web so I'm posting in french and english.Je suis désolé.

Those who might dispute our right to employ the term SURREALISM in the very special sense that we understand it are being extremely dishonest, for there can be no doubt that this word had no currency before we came along. Therefore, I am defining it once and for all:

SURREALISM, n. Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control
exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern.

ENCYCLOPEDIA. Philosophy. Surrealism is based on the belief in the superior reality of certain forms of previously neglected associations, in the omnipotence of dream, in the disinterested play of thought. It tends to ruin once and for all all other psychic mechanisms and to substitute itself for them in solving all the principal problems of life. The following have performed acts of ABSOLUTE SURREALISM: Aragon, Baron, Boiffard, Breton, Carrive, Crevel, Delteil, Desnos, Eluard, Gérard, Limbour, Malkine, Morise, Naville, Noll, Péret, Picon, Soupault, Vitrac.

They seem to be, up to the present time, the only ones, and there would be no ambiguity about it were it not for the case of Isidore Ducasse, about whom I lack information. And, of course, if one is to judge them only superficially by their results, a good number of poets could pass for Surrealists, beginning with Dante and, in his finer moments, Shakespeare. In the course of the various attempts I have made to reduce what is, by breach of trust, called genius, I have found nothing which in the final analysis can be attributed to any other method than that.

Young's Nights are Surrealist from one end to the other; unfortunately it is a priest who is speaking, a bad priest no doubt, but a priest nonetheless.

Swift is Surrealist in malice,

Sade is Surrealist in sadism.

Chateaubriand is Surrealist in exoticism.

Constant is Surrealist in politics.

Hugo is Surrealist when he isn't stupid.

Desbordes-Valmore is Surrealist in love.

Bertrand is Surrealist in the past.

Rabbe is Surrealist in death.

Poe is Surrealist in adventure.

Baudelaire is Surrealist in morality.

Rimbaud is Surrealist in the way he lived, and elsewhere.

Mallarmé is Surrealist when he is confiding.

Jarry is Surrealist in absinthe.

Nouveau is Surrealist in the kiss.

Saint-Pol-Roux is Surrealist in his use of symbols.

Fargue is Surrealist in the atmosphere.

Vaché is Surrealist in me.

Reverdy is Surrealist at home.

Saint-Jean-Perse is Surrealist at a distance.

Roussel is Surrealist as a storyteller.
Etc.

I just love surrealism.It really works for me.Better than a little black dress(selfish and stupid me talking).I'm working on a beautiful history project about André Breton and i'm very excited.My history teacher was excited too,so I hope I won't disappoint him.

photos from google.com

Such a perfect autumn

2009-11-13T18:29:00.001+02:00

Ieri am ieşit la o plimbare splendidă prin parc cu Dan.Am făcut câteva fotografii deşi eu eram pe jumătate adormită aşa cum sunt şi acum.Am privit cerul şi m-am jucat pe o alee îngropată în frunze.Aerul este rece şi foarte plăcut toamna.Nu mă mai satur de el.Dacă ar fi tot timpul toamnă aş fi teribil de fericită.

Astăzi i-am trimis o scrisoare lui Făt-Frumos,la tocmai 327 de kilometri depărtare dintr-un oficiu poştal minuscul cu ajutorul unei tanti care mi-a spus scumpete.
Scumpete nu m-a încântat aşa cum nu mă încântă acum o gleznă scrântită,o oarecare insomnie şi prea puţin timp liber.Dar voi rezolva asta.

Alexandra s-a hotărât să posteze pe splendidul blog pe care îl împărţim şi sunt nerăbdătoare să văd ce va ieşi.Aştept de ceva vreme,însă au tot intervenit probleme tehnice.Sunt sigură că va fi ceva splendid,Alexandra e minunată.(Raluca va spune că sunt linguşitoare).Splendidul blog este aici.

Eu mă retrag,sunt tare somnoroasă.
Ah, să nu uit.Teatrul radiofonic este la fel de plăcut online.Încercaţi vă rog,e splendid.

Have a nice day.

P.S: You can always buy me with a coffee.

Muffins part 2

2009-11-08T13:36:00.001+02:00
I baked muffins.Again.
I'm quite satisfied with the result.

Also Alexa is back in town so I'm very very happy today.

P.S.: I'm getting fat.

Des visages,des figures

2009-10-29T16:28:00.002+02:00
Privelişti dezolante,arhicunoscute,pe care le revăd obsesiv.Trainspotting.

Sex,drugs and rock'n'roll,dar nu neapărat în oridinea respectivă.Ca adolescentă oarecare şi măruntă sunt dezorientată.
Ca făptură mai raţională îl văd ca şi un mod de viaţă.

You could choose life.You could choose a job.You could choose a career.You could choose a family.You could choose a fucking big television. You could choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers.You could choose good health, low cholesterol and dental insurance.You could choose your friends.You could choose leisure wear and matching luggage.You could choose your future.

But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you've got heroin?

Personal,aleg o copilărie prelungită,excese de adolescenţă spre seară,cafeaua de duminica dimineaţa,ciocolata cu lapte şi stafide,pisicile,cărţile lui Vian,tablourile lui Klimt,Magritte şi Ernst,zilele astea pur pariziene alături de Yann Tiersen şi Amélie Poulain,Noir Desir,Les Charlots şi une tasse de café noir bien fort,prieteni puţini şi buni,iar în final un strop de ploaie.Şi frunze tomnatice,să nu le uit.

şi sper că pot alege o reuşită la testul de anatomie.

à bientôt.

Marele vertij

2009-10-22T21:30:00.001+03:00
-Te rog,nu.Nu fi atât de enervant.
-OK
-Haide să fim drăguţi.
-Ok Începe tu.
(John Updike)

Săptămâna mea a fost un soi de vertij.Au încăput aici clipe stupide şi fericite precum plimbări plin ploaie şi bizarerii spuse în fugă prin mailbox.Şi bien sûr,au fost şi porcării mai mult decât josnice.Întotdeauna mi-am detestat familia.Nu o să încep a o iubi astăzi.Fărâma mea de sânge germanic(deşi comparabilă cu masa unui proton) îmi permite să rămân imperturbabilă în situaţii de prost gust.Nu găsesc normală izbucnirea a doi adulţi,ceva mai mult decât complet simpli(adică mai pe româneşte prostuţi) din cauza unor cuvinte aşa...aruncate la întămplare de genul de ce mănănci paste cu fruculiţa x?Desigur au fost variaţiuni pe aceeaşi temă,formulele de genul eşti un cretin incomparabil,eu o să plec cât văd cu ochii au rămas la locul bine meritat,pe holul apartamanetului minuscul în care locuiesc,perindându-se la decibeli cam mari.

Acum aştept inevitabilul sau pot vedea până unde duce simplitatea a doi adulţi(care se pretind a-mi fi mamă şi tată) în ceea ce priveşte gestionarea unei furculiţe.

Şi nu,nu a fost vorba de o furculiţă,este ceva mult mai josnic,pur casnic şi teribil de simplu.

Partea frumoasă este că mai am cel mult doi ani de petrecut aici.Mă vor aştepta apoi numai clipe splendide alături de Alexandra şi mai apoi un posibil Făt-Frumos.În general nu am regrete şi bănuiesc că nici atunci.Voi pleca pur şi simplu.
Voi trăi din codeină filtrată din fasconal în propria bucătărie.Alexandra mă susţine,sunt sigură.Hepatocitele mele,nu.

à bientôt.

Des bizarreries.

2009-10-20T22:24:00.004+03:00
Liviu:

sms
conceputul "save my soul"
devine incomod
pe scarile asteptarii
modificarea starii de observatie
e din cauza ta
psihanaliza ma duce pe taramuri neuronale
in alta tara
in gri contemporan...
si cainii invata a trece strada
cu patos asteptam schimbarea
mai presus de migrena
ti-am pompat cerneala
pe texte acrilice
la lumina becului aburim cu aberatii
sari pe fereastra si cazi in nisip
acid ti-am reprosat:
"salveaza-ma!"

Maria: acid sulfuric,e preferatul meu

Post-modernismul n-a sunat nicicând mai bine.Sau cum am primit primul meu poem online.
Mulţumesc,Liviu.

Într-o toamnă...

2009-10-18T19:51:00.012+03:00
...deloc oarecare m-am plimbat prin parcuri şi cafenele cu Andreea.
Am băut un ceai verde cu un gust mai mult decât bizar,am numărat frunzele,am ţopăit printre cărări pline de noroi,ne-am ascuns după copaci şi am împărţit o pereche de mănuşi.

aceasta este o bâltoacă atotştiutoare,cunoaşte ambalajele,frunzele,chiştoacele,şoaptele şi toţi castanii care se oglindesc în ea.

another brick in the wall?

Pe de altă parte:

am recitit lucrări despre dadaism

Sunteţi printre acele persoane numite dadaiste?,l-a întrebat medicul.
Da domnule,a răspuns Huelsenbeck lovindu-şi călcâiele cu rigiditate.
Bine,a spus medicul cu o voce paternă şi aproape melancolică,vă vom anunţa.Fiţi prudent şi evitaţi orice emoţie,orice agitaţie.

Nur zupacken und festhalten.

am făcut o oarecare pasiune pentru filmele stop motion

Sweet Dreams from Kirsten Lepore on Vimeo.

şi pentru Deranger les pierres

je veux mourir un dimanche
au premier frisson du printemps
sous le grand soleil de satan

je veux mourir les yeux ouverts
aller au ciel,comme un mendiant

Am o toamnă mai mult decât frumoasă,dar voi?

În fiecare zi...

2009-10-11T15:08:00.006+03:00
îmi beau cafeaua,ascult teatru radiofonic şi citesc câteva rânduri din Fiziologia poeziei de Nichita Stănescu.Nu mă dezic niciodată tabieturilor mele.Îmi place să cred că trăiesc într-un colţ de lume nederanjat de nimic şi nimeni.

Ieri:
o cafea simplă cu puţin zahăr brun,un strop de whiskey şi 3 linguri de lapte

Astăzi:
cappuccino cu ciocolată şi un sfert de cană de lapte

Mâine...cine ştie?Poate un 3 în 1 de la chioşcul şcolii.
Unii oameni nu-şi schimbă niciodată prietenii,eu nu-mi schimb niciodată tabieturile.

Wish you were surreal

2009-10-05T21:18:00.007+03:00
Running over the same old ground...And what have we found?The same old...surrealists.

Max Ernst and Dorothea Tanning.

Tristan Tzara,Salvador Dali and Max Ernst in Loplop Introduces Members of the Surrealist Group(1931)

Dorothea Tanning,self portrait in The Birthday(1942)

I'm a bit obsessed these days,sorry.

Astăzi ...

2009-10-04T23:12:00.004+03:00
...nici că se putea mai bine.

Tocmai închei cu un pahar de pinot noir.
Am petrecut ceva timp cu Andreea căutând case vechi şi multe altele.
Am intrat cam abuziv în curtea casei Predescu(dacă cineva îi ştie povestea să ne-o spună şi nouă,deşi ar cam trebui să fie din Buzău respectivul şi să cunoască câte ceva)şi am fotografiat tot ce am prins,întrucât Andreea e un arhitect în devenire şi mie îmi plac casele din '70 cu tentă cubistă(?).În ciuda preferinţelor mele pentru castele în stil gotic ori case art nouveau,mi-a plăcut enorm casa Predescu.

Noi am tot sunat la uşă dar n-a răspuns nimeni.În schimb o fereastră era luminată.Încă mai presupun...înăuntru era făt-frumosul simbolist,slab cu cearcăne trandafirii pe care-l visez din totdeauna.Sau un grăsun post-modern.Sau o bătrânică.Cine mai ştie...

Dimineaţa de duminică

2009-10-04T12:20:00.003+03:00
Duminica aceasta a fost încununată de un soi de nostalgie dulceagă.
Am descoperit o mică colecţie de timbre într-unul din sertarele bibliotecii,am văzut iarăşi cu foarte multă plăcere The virgin suicides şi mi-am luat cafeaua de dimineaţă alături de un frumos suprarealist,Max Ernst.

Dimineaţa de duminică e partea mea preferată din săptămână.Mă trezesc leneşă ca o pisică,merg mecanic la baie,apoi la bucătăie,pun ibricul pe foc,caut cafeaua din dulapul din stânga,cutia de lapte din frigider şi zahărul brun din dulapul din dreapta.Mă întorc apoi în cameră şi iau prima carte de pe noptieră.E aproape singurul moment din săptămână în care pot savura în tihnă o cafea şi o carte.Şi sunetul oraşului duminica dimineaţa e plăcut.Buzăul e gri şi foarte trist,însă dimineţile sunt savuroase.Nu se aud decât copii şi vrăbiuţe,iar după o ploaie de octombrie aerul e proaspăt şi rece.

Singurul lucru de care duc lipsă este iarba rece plină de picături de ploaie.Însă pot compensa cu puţin suprarealism ori un roman delicios.

Am recitit câteva pasaje din Sinuciderea fecioarelor,însă ochii mi-au ajuns în final pe romanul pe care l-am început aseară.L-am descoperit la decernarea premiilor Uniunii scriitorilor,unde George Volceanov primise premiul pentru traducerea John Updike, Întoarcerea lui Rabitt, la editura Humanitas Fiction.Tot George Volceanov tradusese şi Fugi,Rabbit în acelaşi an alături de Antoaneta Ralian.Întrucât a menţionat câteva detalii despre carte m-am gândit să o încerc.Încă din primele cincizeci de pagini m-a lovit o familiaritate a condeiului nemaipomenită.Parcă cineva ar fi luat toţi scriitorii puţin mai săriţi şi originali şi i-ar fi amestecat într-o eprubetă şi pus la foc mic la un teclu.M-am regăsit deja în Janice,soţia încă adolescentă(şi foarte împiedicată) a lui Rabbit,şi nu cred că îmi voi găsi în altă parte locul.Îmi place enorm să-mi găsesc locul într-un roman.De cele mai mute ori reuşesc chiar dacă ajung să fiu o picătură de ploaie sau o mâţă.

O duminică frumoasă.

How can it hurt you when it looks so good?

2009-10-02T16:25:00.008+03:00
Fashion is part of our lives.Even though we don't admit it.
It's in the t-shirt you wear at your brand new pilates class,in your new pair of socks,in your cereal bowl,in your new deodorant.

Pretty faces sell.The fashion industry takes a pretty face adds a pair of stilletoes and a little black dress and ta-da! creates perfection.

When I was very little I dreamed of becoming the new Coco Chanel.I din't.I also wanted to be a prima ballerina.After three classes I was practically kicked out because I was not made for that.

We care about other's opinions.And that's fashion industry.They tell you: you must be this tall,you must eat this,you must wear that to be perfect.They judge you although they're not perfect.

But fashion also has a beautiful side.Fashion is art you can wear.Of course you can't take a Klimt anywere,but a Givenchy dress like the one Audrey Hepburn wore in Breakfast at Tiffany's, can be worn where ever you want.

But you should never judge a book by its cover.You can find marvelous creatures behind ugly shoes and lousy shirts.Anytime.Trust me.

Patafizica.Boris Vian.J'aime ma irréalité 2

2009-09-30T18:51:00.013+03:00
Proposition A

Le vrai pataphysicien ne prend rien au sérieux, sauf la Pataphysique... qui consiste à ne rien prendre au sérieux.

Proposition B

La Pataphysique consistant à ne rien prendre au sérieux, le vrai pataphysicien ne peut rien prendre au sérieux, même pas la Pataphysique.

Aici,simţul meu patafizic spune că cele două propoziţii de mai sus se supun regulii: Dacă în planul ideilor a este egal cu b,b este egal cu c,deci a=c,în planul ideilor vagi a=b,a=c,dar c nu este egal cu b.(Nichita Stănescu,'Fiziologia poeziei')

Sunt topită după patafizică.Undeva bine de tot se leagă cu teatrul absurdului,implicit cu mon cher Ionesco,cu Dada,ce implică cu siguranţă un prea drag Max Ernst şi o Dorothea Tanning dar şi splendidul Man Ray.Se leagă deasemenea şi de detaliile şocanţe şi pur absurde în romane pe care le devorezi pur şi simplu,precum ar fi cele ale lui Boris Vian(în L'arrache coeur scenele de brutalitate/violenţă fără noimă sunt absolut savuroase).

Astfel ajung la minunatul Boris Vian.Profesoara mea de franceză spunea despre el cu o voce tremurândă il était vraiment beau...il était très jeune.Boris Vian a fost cu adevărat un om frumos.Şi atât de complex!Inginer al centrului École centrale Paris,muzician,critic de jazz,trompetist,poet,scriitor,actor şi chiar traducător anglo-american.Şi toate acestea în 39 de ani.Impresionant,nu?
Romanele lui te schimbă.Fiecare pagină e un alt univers,patafizicul depăşeşte orice aşteptare.

Mais elle seule laissait pourrir tous ces rebuts. Les enfants méritaient bien ce sacrifice – et plus c’était affreux, plus cela sentait mauvais, plus elle avait l’impression de consolider son amour pour eux, de le confirmer, comme si des tourments qu’elle s'infligeait pouvait naître quelque chose de plus pur et de plus vrai.

Déjà Joël et Noël s'étaient remis à creuser.
– Je suis sûr qu'on va trouver d'autres choses, dit Noël.
Sa pelle, à cet instant, heurta quelque chose de dur.
– Voilà un caillou énorme, dit-il.
– Fais voir ! dit Citroën.
Un beau caillou jaune avec des cassures luisantes qu'il lécha pour voir si c'était bon comme ça en avait l'air. Presque. De la terre crissait sous la dent. Mais dans un creux du caillou, une petite limace, jaune aussi, était collée. Il regarda.
– Ça, dit Citroën, ce n'est pas une bonne. Tu peux la manger quand même, mais ce n'est pas une bonne. C'est les bleues qui font voler.
– Il y en a des bleues ? demanda Noël.
– Oui, dit Citroën.
[...] Joël trouve deux limaces noires et en garde une pour lui...
Cependant, Joël dégustait la sienne.
– Pas fameux, dit-il. On dirait du tapioca.
– Oui, dit Citroën, mais les bleues, c'est bon. C'est comme de l'ananas.

Poeziile lui,pe de altă parte sunt pline de ritm,amintesc în parte de dada,Tristan Tzara,fiind jumătate copilăroase şi jucăuşe şi jumătate ticsite de simboluri filosofice.

Je veux une vie en forme d'arête
Je veux une vie en forme d'arête
Sur une assiette bleue
Je veux une vie en forme de chose
Au fond d'un machin tout seul
Je veux une vie en forme de sable dans des mains
En forme de pain vert ou de cruche
En forme de savate molle
En forme de faridondaine
De ramoneur ou de lilas
De terre pleine de cailloux
De coiffeur sauvage ou d'édredon fou
Je veux une vie en forme de toi
Et je l'ai, mais ça ne me suffit pas encore
Je ne suis jamais content

Je reviendrai.Au revoir.

Frustrări.Ale mele trec,ale altora au trecut de mult.

2009-09-29T15:15:00.003+03:00
Ce faci când lumina ta pleacă cu altă lumină?
Îmi ceri un foc şi te prefaci că nu ai nicio vină...
Asta e în Partea finală,a celor de la Travka.

În partea mea finală de agonie,petrec luptându-mă cu preaiubitul tetrafenilborat de taliu,primind flori zilnic(de la tata din păcate)şi jucându-mă cu focul.M-am ars de câteva ori şi tot nu mă învăţ minte.

În plus am descoperit că frustrările(poetic,nu?) se tratează cu broşe superbe de la galeria de artă,istorie şi cafea.

Şi pentru că promisesem Tudor Vianu acum ceva vreme,iată-l pe Vianu cel extrem de depresiv într-o scrisoare către Dan Barbilian aka Ion Barbu(şi nu este singura pe acest ton).

Sînt trist.Mă simt bolnav.Mi-e gura plină de fiere şi mă doare în moalele capului.Aş vrea să dorm vreo două săptămâni în şir şi mă descurajează numai ideea că la urmă tot va trebui să mă redeştept.

Ce obosit mă simt!Ce sfîrşit.Am dat totul în lături- am amînat totul.Cît aş fi vrut să mă bucur de viaţă,să trăiesc fericit,să mă devotez: am amînat totul!De cîte ori mi-am spus că în doi-trei ani voi fi liber şi că atunci voi putea fi fericit,mă voi putea bucura,că îmi voi alege o femeie,că îmi voi organiza înţelepţeşte viaţa.

Şi anii s-au lungit şi s-au adunat şi nu ştiu cînd o să termin şi cînd voi putea conta pe o armonie statornică şi dacă voi mai putea să mă bucur vreodată,dacă mai este vreo speranţă să mă curăţ vreodată,dacă nu cumva mi-am încheiat aici viaţa...

Sînt singur.Sunt nenorocit şi condamnat.Niciodată n-am simţit plăcerea să trăiesc.

Într-o zi m-a prins o asemenea deznădejde,încît ca din senin ,eram la masă,m-a izbucnit plînsul şi am trecut în odaia mea şi am plîns vreo două ceasuri.E grozav lucru să plîngi fără o ocazie momentană!

Vă las cu bine căci pe mine mă aşteaptă o cafea mare şi foarte aromată cu două linguri de lapte,trei linguri de Whiskey şi un cub de zahăr brun.

coffee city by =pushOK-12 on deviant ART

Becoming a housewife

2009-09-24T16:23:00.007+03:00
Today,after school I baked muffins,I ironed my father's shirt and cleaned the toilet.
A bit wierd considering I'm a bit spoiled and lazy...but now I have freshly baked muffins!

I woke up this morning at 6 and saw this

The ugly Buzău at the gates of dawn.

See how pretty they are ?.I baked them all by myself :).

Have a nice day.

Tind să...

2009-09-23T19:40:00.000+03:00
a)atribui eticheta junkie ori too little self esteem lui musiu Vianu,Tudor Vianu.(revin cu explicaţii mâine)
b)scriu tot mai mult(până acum doar prin caiete...de mâine pe blog) despre Boris Vian
c)pierd timpul cu origami
d)uit de mine şi să mă gândesc la alte persoane
e)toate variantele de mai sus sunt corecte şi desigur reale

Btw nu e complement grupat,este complement simplu(pentru cei care au uzitat minunatele culegeri de biologie,chimie ori fizică)

Aşadar sunt hotărâtă să o iau de la capăt cu blogul şi-l voi umple doar cu Boris Vian,literatură în general,origami şi...Alexandra mă va ajuta.O conving chiar mâine să transformăm acest blog provincial într-unul decent care să mai descreţească frunţile.
Cred sincer că alternanţa dintre o diagrama origami şi respectiv o carte bună n-ar strica.Dacă o conving cu siguranţă blogosfera va avea parte de literatura rusă de înaltă clasă(she's a kind of expert) şi diagrame origami de toată frumuseţea.
Wish me luck.

Păi...

2009-09-15T20:17:00.009+03:00

mulţumesc tuturor suferinzilor de sindrom Djuvara-Patapievici,hermeneutică exhaustivă ori pneumonie(ce-ţi trebuie ţie?) care m-au fericit cu minunăţii(pentru care încă sunt sigură că au vândut bijuteriile familiei).asta pe 13 cu septembrie şi pe deasupra lipit cu 2009.

pe 14 m-am îndrăgostit şi mi-a şi trecut(sau asta susţin măcar).am mai cântat sub duş Don't let me down răsuflând sacadat,oftând şi vizualizând garsoniera pe care o voi împărţi la 60 de ani cu 35 de pisici.As they say
You're gonna lose that girl
If you don't take her out tonight
She's going to change her mind,
And I will take her out tonight,
And I will treat her kind....Acum speranţa rămâne.

pe 15(adică astăzi) am fost la şcoală.multe noi şi bune toate aparent măcar.
Zi plină de Beatles,nostalgii,Boris Vian(over and over again) şi de cumpărat cărţi de la absolvenţi foarte (dar foarte) drăguţi.

Ar mai fi vocea caldă a lui Lennon

sau rârâitul drăgălaş al unui franţuz

(cute but...workin' class irrrouu?)

Aş rămâne la Lennon în final parcă.

Au revoir.

Later edit:

...a fost şi schimb de cărţi dintr-o pură întâmplare întâmplătoare.

Asta am furat-o de pe site.
În ordine de la stânga la dreapta : Claudia,Bianca,Andreea(mică de tooot,pitită în spate),Alexa şi subsemnata.
Erau şi persoane de sex masculin.Puţine,dar importante.Şi mai era şi Alexandra,însă nu apare prin peisaj.

and speaking of the devil...God she's sooo crafty!

Ils se marièrent et eurent beaucoup d'enfants...

2009-09-10T20:30:00.015+03:00

Couldn't agree more.

Sooo on my wishlist
...#2 Johnny Depp.
sau măcar un alt făt-frumos.

mâine îmbătrânesc oferiţi-mi animăluţe bizare în ceşti şi mă voi simţi mai bine.

uite că vă ofer şi eu ce am pozat zilele trecute.

o mamă(acum în etate :P)

un buzău oarecare

(brr...tare gri nu-i aşa?)

ferestra mea

Pa vă zic.

Muzei

2009-09-06T21:46:00.011+03:00
Muza cu umeri rotunzi se mută în altă clasă.Iată,eu sunt în clasa a 11-a F la o scoală splendidă din Buzău.Copila mea preferată se mută în altă clasă.De ce?Răspunsul ei este 'avem o clasă de căcat'.Nu aş putea fi mai clară de atât.
O seară cu ea + o bere + tone de whiskey acasă = o seară plină de ameţeală,veselie,etc.Măcar mai iese cu mine,that's nice.Iertaţi-mi discursul stupid.Îs semi-beată după whiskey cu tonele.
Iată ce am făcut astăzi în afară de beţie.
Origami kusudama :)

Au revoir.

Later(actually the next day)...I've played with some candels.

The Beatles, Doors şi Queen cîntă la Bucureşti

2009-09-03T10:26:00.006+03:00

Bucureşti, 2009. Ne aflăm într-un Univers paralel în care drogurile îţi prelungesc speranţa de viaţă, gloanţele nu sînt nocive pentru organism, iar sexul anal este singurul tratament cunoscut împotriva HIV.

Luna iunie: bătrînul Jim Morrison coboară dintr-un avion particular. De fapt, se rostogoleşte pe scările charter-ului de machit ce e. Se ridică neaşteptat de repede de pe pistă, îşi bagă mîna dreaptă în pantaloni şi, prin şliţul deschis, îşi agită vesel degetul arătător în stînga şi-n dreapta. Camerele performante din elicopterul Realităţii TV surprind faza. Vocea de privighetoare a Andreei Creţulescu e gîtuită de emoţie. În studio se iscă o dezbatere: şi-a arătat Jim Morrison penisul în direct sau nu? Iosif Boda zice că este posibil.

Peste doar cîteva ore, The Doors cîntă la Sala Palatului.

Iulie: John Lennon intră într-un minimarket pe Calea Victoriei să-i cumpere ţigări lui Yoko Ono. E cam stingher în costumaţia lui de hippie. Războiul s-a terminat, totuşi, de ceva timp. La ieşirea din magazin, e întîmpinat de un cocalar în tenişi, pantaloni strîmţi în carouri, sacou ţipător şi cravată îngustă. Cînd îl vede pe Lennon, cocalarul duce imediat mîna la buzunarul din interiorul hainei. John înlemneşte cu pachetul de Winchester mentolat în mînă. Tînărul scoate însă o hîrtie de un leu şi i-o întinde: „Ia, tataie!”. În ochi i s-ar citi mila, dacă n-ar fi mascată de ochelarii de soare supra-dimensionaţi. La 20 de ani de la reunire, The Beatles cîntă la Bucureşti, la ultimul etaj al unui mall.

August. Freddy Mercury şi soţul său fac cu mîna dintr-un Rolls decapotabil. Mulţimea de pescari de pe Splaiul Independenţei îi salută cu căldură, agitîndu-şi deasupra capului undiţele şi copiii. Fericiţi, Freddy şi bărbac’su’ se sărută pasional pe gură. Instantaneu, spre ei zboară şase voblere, cinci plute şi două lansete. Aflat pe bancheta din spate, Brian May îşi acoperă faţa, vizibil jenat. Limuzina aduce formaţia Queen de la concert. Au cîntat în Regie, la Maxx.

Ficţiunea sună bine, nu? Măcar ăia de mai sus chiar erau nişte mari muzicieni. Parcă merita să dai 50 de euro pe bilet măcar ca să-i vezi, dacă nu ca să-i auzi cum horcăie. Universul nostru real e cu mult mai ciudat: Madonna, la 51 de ani şi arătînd de 55, e considerată o femeie atrăgătoare, iar The Killers o formaţie rock. Madonna a concertat aseară în Parcul Izvor. Anii trecuţi au mai venit şi alte formaţii celebre cîndva, la jumătatea secolului XX. Astfel, lumea a aflat cu bucurie că Rolling Stones nu doar că trăiesc, dar mai şi cîntă împreună. Şi că Brian Adams şi Bonnie Tyler lălăie aceleaşi lucruri de douăzeci de ani.

Ce caută oamenii ăştia la noi? Ce le-o plăcea la Budapesta noastră? De ce nu îşi trăiesc bătrîneţea liniştită acasă, aşteptînd pensia şi comisioanele din drepturile de autor? N-au învăţat nici pînă la vîrsta asta că o retragere în plină glorie, fie ea şi într-o cutie de lemn, e oricînd preferabilă unei lungi agonii pe scenă? O renunţare oportună nu doar că te salvează de la penibil, dar are şi plăcutul obicei de a-ţi exagera ulterior meritele în cărţile de istorie.

Sigur, o explicaţie ar exista. Secolul XXI, deşi e, nu-i atît religios cît complet lipsit de muzică de calitate. Cine să vină şi-n România? Poate Milli Vanilli, dar am auzit că ăia ar avea ceva probleme cu live-ul.

Andrei Mantog,Academia Caţavencu.

Dacă într-adevăr visaţi măcar la Beatles ori doriţi să vă mai clătiţi ochii(dacă-i cazul) cu un Jim Sturgess plus accentul lui british,într-un muzical plin de Beatles,plus vremurile aferente războiului din Vietnam,hippie stuff,multă multă dragoste(devine lacrimogen,fiind uşor siropos pe alocuri),şi puţin Bono vizionaţi Across the universe(mie mi-a plăcut).

Dacă după acest film vă simţiţi mizerabil(atâta dragoste te face să plângi/verşi/arunci monitorul pe geam într-un mod artistic gen Pink Floyd-One of my turns) încercaţi ceva clasic,desigur!Psycho al lui Alfred Hitchcock.

Încă ceva offtopic...aveţi insomnii?Iată o metodă clasică care vă va rezolva definitiv problema.

Have a nice day.The psycho way.

Nu ştiu

2009-08-30T22:24:00.010+03:00
Nu stiu ce-am făcut în vara asta.Oricum mă bucur că a trecut.Căldură mare monşer,agonie,apatie,o oarecare anemie...mai multe nu-mi amintesc să fi simţit ori avut.
Poate am decupat din reviste glossy(nu că ar fi bune pentru prea multe revistele de gen) toate tâmpeniile,m-am umplut de lipici şi am făcut prostii d-astea toată vara.

Sau mi-am odihnit genele pe câte un apus visând la o toamnă ploioasă şi cât mai rece.

În orice caz am învăţat de la un Nichita cum să iubesc ca florile,numai ca florile,ca florile dalbe,ca florile de măr.
Şi cred c-am navigat zilnic pe Corabia Nebunilor cu Zâmbetul tău ori cu Lumini.Dar in Partea finala iar am rămas cu Nimic de pe frontul de est.

În Interior ar trebui să-ţi arunci un ochi...măcar pe cel drept.O carte bizară mi-aş permite să-i spun.Tânărul Călin Adam,absolut delicios,amintind de poetul clasic fără o leţcaie-n buzunar,plin de filosofie până-n măduva oaselor,colindă străzile şi se pierde în contemplarea firului de iarbă.Acţiunea romanului nu e prea elaborată,însă autoanaliza constantă a personajului,visele permanente,bizareriile gândurilor care se amestecă alături de acţiuni ce ţin de rutină într-un colaj de o frumuseţe deloc clasică formează acest roman deschizător de drumuri pentru romanul adolescentin şi pentru "literatura bizarei aventuri de a fi om".

Titlul Interior ar putea trimite la un soi de autism exuberant,euforic,la "retractare" ca mod de viaţă,însoţită de atitudinea inversă, "deambularea" ca mod de viaţă,căutarea fericirii în întâlnirea cu celălalt,semblable şi frere indiferent sub ce chip s-ar arăta el,om sau...subom,prieteni sau fiinţe ale subrealului(inclusiv "luminile" despre care vine vorba la un moment dat).
Simona Popescu

Prefer să vă las luminile aprinse,mai bizare ca oricând.

Travka - Lumini

I'm back...

2009-07-15T19:54:00.015+03:00
...in black.

For heaven go to Shakespeare & Company,37 Rue de la Bucherie,Paris,75005.
For 75 publicity pages buy Vogue Paris(I was damn disappointed by the june/july issue of the famous magazine,but...I think that Vogue would make a pretty good material for some dada collage;I admit,the photos are great.)

some beautiful,random(or not) art

some Vogue Covers

Plus some Kate Moss...I asolutely adore/worship her.

This is sooo cute...an innocent little Kate Moss and a trashy Johnny Depp.

photos from google.com,terryrichardson.com

2009-07-13T10:40:00.008+03:00

Aţi citit bine. Dar, pentru tinerii metalişti şi comunitatea goth, cine este Marian Ionescu?! Un cîntăreţ de rock gen, cum voi nu aţi ascultat niciodată – se pare că activează într-o trupă de non-agressive anti-death pro-humana pussy-active Palace Sala band, numită Direcţia 5.

Cînd nu cîntă ne-agresiv pentru fete, Marian Ionescu se plimbă cu motocicleta lui. Asta nu ar fi de ajuns: cînd merge pe motocicletă, conduce ca fetele alea pe care le vezi la volanul cîte unui SLK care nu e al lor, aţi prins ideea. Ceea ce am surprins noi – cu surprindere – era că era să îl călcăm pe marele maestru al semi-rock-ului anti-metal non-agresiv şi demi-narativ pro-estetic inghinal.

Deci mai multă atenţie cînd vă deplasaţi pe Calea Victoriei, oricînd poate apărea Marian I. să vă taie calea cu motocicleta lui de rocker contra-anti-non-semi-împotriva-agresiv!

Emil Rock

Vivat Academia Caţavencu!

Aşa am aflat şi eu cine e Marian Ionescu.

Ca sa o tin tot intr-un copy-paste(cu greu totusi pe un laptop cretin cum n-am mai vazut de ani ,cu o tastatura extrem de cretina,care nu suporta diacrtice si care zumzane frantuzeste,ori pe care descoperi toate site-urile umane,simple sub forma .fr) poftiti va rog...

Revenind la oile mele,am cosmaruri cu LV...vrand-nevrand am intrat la Louis Vuitton...Nu inteleg si nici daca imi nenorociti carotidele cu o unghiera nu voi intelege...Care e ideea unei genti/posete/plic(sau ar trebui sa zic 'clutch'?) cu monograma de 5 pe 5 (metrii)?Intr-un magazin asa de prestigios nu gasesti ceva neostentativ.Toate parca tipa branduite pe rafturi.Si nu e singurul brand care face asta.Poate sunt prea mica,stiu ca nu stiu prea multe legate de lumea asta,dar nu cred ca voi intelege vreodata ideea unei monograme imense cu neoane si beculete,eventual plina de beteala si manjita cu sampanie si caviar.

P.S. : Ma intorc in curand acasa,mediul nu-mi este prea prielnic.
P.P.S. :Asta e tratamentul pentru depresie pe care-l iau aici de pe un mp3 sau de pe youtube.

Articol si imagini preluate de pe Academia Caţavencu

Je ne peux pas décider...

2009-07-09T18:28:00.005+03:00
Où est le paradis?

Dans Les Galeries Lafayette ou dans Shakespeare&Co?

Ici Paris

l'air emprunte

à l'amour et à la vie

à Syd Barret et c'est fini.

photos from google.com,lyrics from 'Ici PAris' by Noir Désir .

Hi

2009-07-06T07:39:00.004+03:00

Mai sus Alexandra şi respectiv eu în rochie gri.(aka Heidi fetiţa munţilor şi Discordia).

Alexandra e extrem de fotogenică de fel însă tot mă va ucide după ce va vedea că am publicat fotografia,dar voi cere îndurare şi dreptul la ultima dorinţă.

By the way I'm back in town.
Stupid fact : sâmbătă am avion la 7.Şi se cere să fiu acolo la 5.Aşadar trebuie să mă trezesc la 2-3.Nu de alta,dar în Buzău nu este aeroport.Criminal criminal Inuman inumaaan.
Revin zilele astea cu aberaţii.

Free hugs lume.

2009-06-12T18:57:00.002+03:00
Din cilul 'Amu's grasă şi schiloadă' şi pe deasupra frustrată(chiar şi la un indice de subponderabilitate) vă prezint făpturi angelice şi desigur,noi sau vechi pasiuni pentru figuri mai mult sau mai puţin angelice.

Clasic,desigur.Audrey Hepburn somnoroasă şi puţin plictisită,într-un cuvânt superbă.În plus cine s-ar fi gândit să-şi îndese în urechi cercei pe post de dopuri de urechi?

Claire Castillon,o delicată scriitoare franceză.Cărţile ei aşteaptă pe măsuţa de cafea de vreo 3 săptămâni să fie citite.

Pe ele două le-am găsit pe ffffound.com,şi-mi par fumoase.Cea de-a doua parcă abia a coborât din 'Portocala mecanică'.
See?

Şi ceea ce vroiam să spun de mult timp.

Radu Beligan,în fotografia de mai sus.M-am îndrăgostit de vocea lui.

Lume/nelume eu plec.Iau întâi trenul Buzău-bunica apoi împachetată,scofălcită şi nervoasă sunt trimisă par avion în oraşul luminilor,perioadă destul de întunecată în vacanţa mea...de asta sunt sigură.Primesc bonus un tată imatur şi o vită(iertare vouă Milka,Fulga şi altor văcuţe îndrăgite).Cam 3 în 1 ca minunata cafea cu aspartam.
Alergii la îndulcitori sintetici nu am,la vite însă da.
Revenind la oile mele.
Iată lista (îmi plac listele,însă de lectură niciodată,dar azi fac o excepţie) de cărţi pe care sper şi intenţionez,în ciuda faptului că nu sunt de fel a bookaholic chick,s-o termin până în august.

Femeia în roşu - Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş
Europolis - Jean Bart
Beau Masque - Roger Vailland
Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde
Dedesubt este infernul - Claire Castillon
Arta de a nu scrie un roman , Tommy şi prietenii săi - Jerome K. Jerome
Moş Goriot - Honore de Balzac
Casa cu coloane - William Faulkner

cam atât am planificat,dar mai am în plus şi viitoare încercări de recenzie pentru cărţi deja citite

Noi - Evgheni Zamiatin
Zgomotul şi Furia - William Faulkner
Interior - Constantin Fântâneru
Smulgătorul de inimi,Blues pentru o pisică neagra şi alte nuvele - Boris Vian

etc. ...

Desigur din această postare absolut galopantă/aberantă nu putea lipsi muzica.

Noir Desir
când îi ascult simt furnicături pe obraji şi-mi creşte temperatura.

Pink Floyd

mai mult de atât nu pot spune(oricum plâng ca un copil uneori când îi ascult)

Nerdvanaaaaaaaa

nu mă voi sătura niciodată de zăngăneli d-astea

O vară cât mai rece.Eu agonizez pe ici pe colo.La revedere.

Et puis je fume...

2009-05-12T10:36:00.003+03:00

Je suis tombée amoureuse d'une chanson.

Plouă plouă plouă...

2009-05-11T10:24:00.005+03:00
sau asta încerc eu să cred...sunt 26 de grade în casă...afară cel puţin 28.

Ada Milea - Ploua
»

Trigonometria urlă în urechile mele...tangentele îşi cer drepturile...
În principiu detest matematica.Mai ales când mă aleg cu note nu tocmai bune.
Însă în felul ei matematica e artă.sau cel puţin se exprimă cel mai frumos dintre toate ştiinţele.

Şi uite că am uitat de ce postez iarăşi.
Am descoperit tărâmul cel mai frumos al nicotinei

photos from lesmokingimage.blogspot.com

Da da da

2009-05-04T20:50:00.009+03:00
“Dadaismul şi cocaina sunt produse toxice ale ultimului război,
iar primul [= dadaismul] nu este cel mai puţin vătămător”

(L’Ami du peuple, 4 iunie 1931)

Pentru a intelege poemul Riga Crypto si lapona Enigel, trebuie intelese conditiile in care a fost compus. Nu avem vreo nota a autorului care sa insoteasca balada, asa cum s-a pastrat in cazul unui alt poet narcoman, S.T. Coleridge, la poemul Kubla Khan or A Vision in a Dream: "Acest fragment (…) a fost compus intr-o forma de reverie indusa de doua granule de opiu (…), in toamna anului 1797".

Avem totusi unele surse, destul de detaliate. In plina perioada de intoxicare cu stupefiante (cocaina si eter), Ion Barbu a scris Riga Crypto si lapona Enigel in Germania, la Tübingen, intr-o seara de octombrie 1923. "Ma luptam in camera mea cu chinurile eterului", isi aduce aminte Ion Barbu intr-o scrisoare din 1927 catre prietenul sau flamand Léo Delfoss .

Ion Barbu a fost mereu interesat (si adesea influentat) de operele altor scriitori narcomani: A.E. Poe, S.T. Coleridge, Thomas de Quincey, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud s.a. In adolescenta, invatase engleza ca sa-l poata citi pe A.E. Poe in original. Poemul Falduri, dedicat unui personaj al acestuia (William Wilson), a fost scris de Barbu in 1926. In 1929 el citea entuziasmat cartea lui Thomas de Quincey (autodeclaratul papa al "Bisericii opiului"), Confessions of an English Opium-Eater (1822), o carte pe care Ion Barbu o considera ca fiind "una din cele mai frumoase din cate cunosc".

Andrei Oisteanu,21 mai 2008,revista22.ro

In epoca “insurectiei de la Zürich”, experientele anarhice practicate de artistii radicali si atmosfera agitata a happening-urilor dadaiste se potriveau cum nu se poate mai bine cu excitantele si stupefiantele care se gaseau la liber prin marile orase europene. “Noi afirmam VITALITATEA fiecarei clipe, antifilosofia acrobatiilor spontane”, clama Tristan Tzara intr-un manifest (Proclamatie fara pretentii, Zürich, 1919). Orasul Zürich era pe atunci (si a ramas pana astazi) una dintre capitalele europene ale drogurilor. In epoca primului razboi mondial, era “unul dintre locurile de unde radia suveranitatea cocainei”, spunea Ernst Jünger1. Or, in ceea ce priveste consumul de cocaina in acei ani, Jünger era un connaisseur, deci poate fi crezut pe cuvant.

In Memoriile sale, Richard Huelsenbeck descrie Cabaret Voltaire ca pe un spatiu invaluit in “nori grosi de fum” si cu “un miros de cenusa caustica” .La randul sau, in 1916, Hugo Ball scrie in jurnalul sau despre un sentiment de “extaz indefinit” care ii lega pe participantii la seratele de la Cabaret Voltaire. “Se pare ca betia nu era intotdeauna datorata alcoolului”, scrie Leah Dickerman, una dintre organizatoarele recentei expozitii Dada (Paris, Washington, New York, 2005-2006).

In 1919, Breton ii scria lui Tristan Tzara, la Zürich, despre “degradarea” prin intoxicare cu narcotice a lui Alfred Jarry, pe care Tzara il considera a fi “precursorul dadaismului”. In acelasi an, Marcel Iancu se intalnea la Paris cu Breton si Aragon si-l descria pe Tzara ca pe “un fel de mare preot” care organizeaza la Zürich “nopti de dezmat in fum de opiu”. Iancu era atunci suparat pe Tzara si poate ca voia sa-l discrediteze in fata gruparii pariziene, dar informatia lui este plauzibila. Cateva aluzii la narcotice apar in textele lui Tzara, cum este acest fragment de poem (Calendar, 1918) despre un “medicament astral”: “flacon cu aripi de ceara rosie in floare / calendarul meu salta medicament / astral de inutila ameliorare / se dizolva la lumanarea aprinsa / a nervului meu capital” (Dada, nr. 3, Zürich, decembrie 1918). Unii dintre dadaistii de la Cabaret Voltaire isi administrau intr-adevar morfina, cocaina si alte droguri, ca de exemplu Emmy Hennings (sotia lui Hugo Ball), Walter Serner s.a.

Andrei Oisteanu,4 iunie 2008,revista22.ro

Plăcută lectură,nu?
Eu nu m-am mai oprit din citit.

'La beauté sera CONVULSIVE ou ne sera pas'

disait André Breton :)

Damn addictive

2009-04-27T23:12:00.008+03:00

My name is... (2008) from dorin moldoveanu on Vimeo.
am să revin şi cu niste cuvinte mâine dimineaţă la cafea.

Later:

Chestia de mai sus e puţin cam deprimantă,dramele alea sunt cam nesfârşite ideea de dramă e cam obsesivă.Are însă şi un caracter educativ :P am aflat că sillica gel e toxic ceea ce mă pune pe gânduri într-o oarecare măsură...deşi după tortul cu păpădie mă aşteptam la un înec sau ceva vene tăiate,otrăvuri mai spectaculoase,etc...
Dar chiar mi-a plăcut.Nu atât ideea cât detaliile fine.

Dacă tot eram la capitolul damn addictive

Cam la asta se rezumă toate dimineţile mele încă de duminică,toate sunt pline de panglici,carton colorat,foarfeci şi mult mult lipici şi asta datorită youtube.com unde la un simplu search 'origami box' găseşti minunăţii pentru o viaţă întreagă.

În altă ordine de idei...iată o nouă obsesie muzicală

Adio ore de culcare normale,bine ai venit 4 dimineaţa ! doar cu Noir Desir alături.

Enjoy.

Ciudat,extrem de ciudat.

2009-04-26T00:42:00.006+03:00
Eu singură acasă,sâmbătă seara şi stând cuminte cu teveul pe Mtv Two.
Metallica Rock Am Ring(tot la Mtv Two) şi la concert o tipă cu tricou Misfits.
Multă,dar multă bere şi ceva whiskey in the jar-o în propria casă,fără adulţi sau chestiuni asemănătoare...şi eu nepăsătoare şi deloc doritoare de aşa ceva.
Un bloc de zece etaje,circa 10 persoane pe acoperiş şi o cameră video şi nimic senzaţional gen 'sinucidere' de filmat.
Târg stupid în oraş şi nimic de văzut.
Părul meu stă ciudat de 3 zile
Şi lista ar putea continua...

Dar uite ce am găsit,defapt preluat cu un click din statusul cuiva binevoitor pe nume domnul J..
Vă salut şi vă mulţumesc stimabile.

Aaa să nu uit şi aceste chestiuni care mi-au indulcit săptămâna
(asta fiind o carte plină de poezioare de acest gen)

click click să crească :D

photos from polirom.ro

plus minunăţii haioase de la altă binevoitoare pe nume Dianet :)

zile frumoase vă doresc.
şi pline de ploi minunate ca azi şi ieri pe aceste meleaguri.

Aha...

2009-04-20T19:15:00.000+03:00

Nu ştiu alţii cum sunt,dar când vin sărbătorile eu sunt cuprinsă de o scârbă complet motivată.

Chiar am fost nevoită să spun asta.

Iată un cântec pe placul meu,puţin ironic având în vedere posibila mea carieră de medic de familie care va oferi scutiri pe pungi de cafea şi multă multă ciocolată.

ada milea- femurul
Asculta mai multe audio Muzica »

Totuşi...

2009-04-16T09:00:00.005+03:00
...m-am întors.
Zilele astea a plouat atât de frumos.Unii copaci şi-au scuturat petalele şi am încercat să cred că sunt frunze îngălbenite.Mi-e aşa de dor de toamnă.Şi încă mai am o vară groaznic de caldă de suportat până la splendidele ploi din septembrie.

Trecând peste vise imposibile...trebuie să devin o soţie stafidită până la sfârşitul lui mai...de altfel n-ar fi prea greu...semi-stafidită sunt...îmi lipsesc doar ridurile.O Madeleine a lui Amedeu de Ionesco trebuie să fie frustrată desigur,sper numai să mă pricep,sunt de fel mai fericită şi s-ar putea să-mi fie greu.

În altă ordine de idei...paranteză -eu sunt o stafidă-
Îmi voi face wishlist pentru Paşte încă de acum.Şi vreau aripi de lepidoptere(nu prea am ce face cu ele,dar vreau) sau chiar fluturi drăgălaşi conservaţi deja pentru posteritate.Şi-mi doresc nespus şi o pisică.

photo from weheartit.com

Iată o pisică parcă desprinsă din rândurile lui Poe,minunată chiar :)

Azi am umblat prin minunile arhivelor yahoo messenger şi am găsit

Maria (11/20/2008 10:23:46 PM): sa nu cumperi 3 in 1 jacobs are aspartam
dawn (11/20/2008 10:23:53 PM): :)))
Maria (11/20/2008 10:23:58 PM): faci cancer si nu vrem asta
(Nu uitaţi asta...sau doar consideraţi-mă cretină.)

altceva...
dawn (11/6/2008 10:16:11 PM): dar ce e piureul fara unt
dawn (11/6/2008 10:16:19 PM): e ca nirvana fara kurt cobain
(Sunt superbe aceste maxime involuntare :D )

ai mei părinţi
Maria (2/1/2009 11:16:12 AM): buna dimineata
mama(2/1/2009 11:16:21 AM): ce mai faci ?
Maria (2/1/2009 11:16:25 AM): m-ati parasit amandoi
Maria (2/1/2009 11:16:27 AM): mie cine-mi face de mancare?

suferinţa supremă
claudia (9/2/2008 4:36:07 PM): vreau si eu la mare...
claudia (9/2/2008 4:36:11 PM): eu nu am fost
Maria (9/2/2008 4:36:20 PM): ai fost la MetallicA
Maria (9/2/2008 4:36:28 PM): shuuuu
claudia (9/2/2008 4:36:32 PM): asta o sa imi zici si peste trei ani ;))
Maria (9/2/2008 4:36:36 PM): normal
Maria (9/2/2008 4:36:40 PM): si peste 25
Maria (9/2/2008 4:37:10 PM): cand vor veni cei de la MetallicA cu perfuziile dupa ei
claudia (9/2/2008 4:37:17 PM): :))

Iată cea de-a doua posibilitate a blogului...postezi rahaturi de 2 pagini! plus o fotografie :)
Minunată tehnologie.

şi muzică,bineînţeles

Nu încercaţi aşa ceva acasă

(the 90's touch of course)

J'aime ma irréalité

2009-04-13T18:26:00.015+03:00

Y a du soleil dans la rue
J'aime le soleil mais pas la rue
Alors je reste chez moi
En attendant que le monde vienne.

'Cum să nu te descotoroseşti sau un Amedeu'

Ea : Sunt tristă,dar râd.Văd tapetul plin de flori.Parcă se înverzesc cu timpul.

El : Eu am văzut biscuiţii.Arată groaznic.Paharul de lapte e murdar.De ce ?

Ea : Prefer să mă uit în jos.Podeaua e udă.Sunt trei boabe de cafea pe jos.Sunt coliniare.

El : Şi e vina mea?Eu nu beau decât ceai şi lapte.

Ea : Mie biscuiţii cu ciocolată mi se par buni,iar paharul e curat.Doar florile de pe tapet sunt aproape verzi.

El : Nu sunt !Cand îţi spun că nu sunt ! Nu vezi că o înfrumuseţezi ?Înfloreşti realitatea.

Ea : Realitatea ne înfrumuseţează pe noi.Întinde-ţi gâtul frumos,miroase,mângâie tapetul.E ud.E plin de mucegai.Într-o zi ne va cuprinde şi degetele.Şi paharul cu lapte.

El : Şi boabele de cafea ?

Ea : Poate.

Am decis să las blogul aşa.Perioada mea de tratament s-a terminat.Vă mulţumesc vouă celor de la blogger pentru spaţiu.Şi tuturor pentru înţelegere.
Have a nice day.

photos from hedislimane.com,bonduke.com,theselby.com .

Random stuff

2009-03-17T21:10:00.011+02:00
Blogul mă face să mă simt bine virgulă prietenii mei vor avea nevoie de ceva pentru şantaj atunci când voi avea ciocolată şi/sau bere punct

Să zic cum vine chestia...Duminică seară plus muzica de mai jos implică noapte albă şi dimineaţa de luni cu 3 cafele si jumătate şi ţopăit,râs isteric,zâmbet tâmp.
Do not try this at home.
Now really...do try it !
(feşăn ţopăitor)

Altceva ar fi un joc...vinovata e Alexa .

Cartea asta (titlul în germană sună destul de interesant :P )

Tanti hippie din anii 70,găsită cu gugăl

Nişte ploaie

mai multă muzică

Şi acum să te mai întrebi ce fac peste 90% din oamenii cu blog ?
Postează 3 poze şi două cuvinte.Iar eu sunt una dintre ei.

photos from ffffound.com, google.ro,fotodecadent.

Breakfast at Tiffany's

2009-03-07T22:39:00.004+02:00

Încă un film/o carte care mă obsedează.
În esenţă prezintă o poveste simplă,însă încărcătura emoţională este absolut deosebită.
Încă un film bun/o carte bună pentru o cafea cu pricomigdale sau ciocolată cu stafide(aici o cafea cu personalitate care mi-a dat idei năstruşnice,toată dimineaţa am facut cafea şi m-am jucat cu lapte)

"You could always tell what kind of a person a man thinks you are by the earrings he gives you. I must say, the mind reels."
"It should take you exactly four seconds to cross from here to that door. I'll give you two."
"But I am mad about Jose. I honestly think I'd give up smoking if he asked me."

Am visat luni în şir scena din ploaie cu pisica.Dar nu cred ca mi-ar plăcea chiar un tip în trench,poate unul cu nişte Doc.Martens şi o jacheta neagra?! Eu aş ramâne în rochia Givenchy de la inceputul filmului,iar pisica ar fi neagra şi i-am zice tot 'cat'.

photo from google.ro

Magic coffee

2009-02-22T17:39:00.006+02:00
You can always buy me with a Latte :D

I'm so cheap.

Random

2009-02-21T16:19:00.017+02:00
Voi încerca să ofer

brioşe calde până la intrarea în dormitor

pe Ana (n-am altă Ană şi o zidesc pe ea)

Răstoarnă oglinda,
Varsă din ea conţinutul,
Lucrurile mişunătoare,
Petele de rugină care respiră
Lipite de sticlă,
Privirile mişcându-şi labele genelor,
Chipul tău
Măzgălit de ediţiile lui succesive.
Răstoarn-o cu capul în jos,
Scutur-o bine,
Să nu mai rămână nimic
Decât pieliţa sticlei
Luminoasă şi rece.
(Ana Blandiana,Cu capul în jos)

colţul pufos de citit

şi asta.

photos from ffffound.com

Într-o joi

2009-02-19T09:02:00.006+02:00
...ninge.

Subsemnata ţopăie prin casă relativ fericită alături de cafea,Ana Blandiana şi ei

“Principalul e să nu ne pierdem minţile”,
Auzeam mereu
Şi-mi imaginam minţile
Ca pe nişte bobiţe de mercur
Neastâmpărate, greu de stăpânit
Şi gata mereu să se piardă,
Pe care mi-ar fi plăcut
Să le strâng la un loc
Într-o singură bulă strălucitoare,
Aşa cum făcusem o dată
Când se spărsese termometrul,
Culegând în palmă
Sângele lui argintiu.
Adormisem atunci - ţin minte -
Disperată de somn,
Strângând pumnul cu încăpăţânare
Peste sâmburul viu,
În timp ce auzeam
Vorbele îngrijorate ale celor mai mari:
Să nu ne pierdem minţile…

(Ana Blandiana,Termometru)

Azi

2009-02-17T21:04:00.012+02:00
...a fost ziua picioarelor goale pe gresia rece şi unghiile roşii ale copilei Andreea.Îmbraţişarea Alexei m-a trezit din somn şi din nepăsarea zilnică,însă a fost urmată de somn profund după orele cincisprezece care a degenerat într-o criză adolescentină.

Trecând peste...am citit o carte.Se numeşte "Joaca preferată".

Am aflat că "...nimic nu miroase mai tare a abator decât un seminar de licentă.Oameni care stau în jurul unor mese în săli strâmte cu mâinile însângerate de virgule.Ei îmbătrânesc,dar poeţii rămân veşnic la aceeaşi vârsta: douăzeci şi trei ,douăzeci şi cinci ,nouăsprezece."

Iar fragmentul pe care binevoiesc stimaţii domni de la Polirom să-l împărtăşească a fost unul care mi-a amintit de ora de biologie şi de David,broasca sacrificată în numele ştiinţei.

Am râs şi am plâns citind "Joaca preferată".Iar am privit copilul care nu mai sunt.
L-am privit pe Breavman cum se îndrăgosteşte de coapsele şi de pielea albă a Tamarei şi cum învaţă să iubească răsăritul alături de Shell.
L-am privit lăsând urme ciudate pe zapadă,pierzându-şi şoricelul şi hipnotizând menajera şi niscaiva pisici.
Eu nu îmi amintesc joaca mea preferata,dar voi încerca cândva.

"...să te iau de mână e un protest eficient?" spune Cohen.
Eu aş zice că e un motiv suficient.Să citeşti cartea,să încerci să hipnotizezi pisici şi să joci iar şotron.

What did I learn today?

2009-02-15T21:21:00.010+02:00
The simple things.In random order.
For the first time I can't express myself through pictures.

No more cars this week.Walking in the rain will be pretty comfortable.
Why?
Keywords: car accident

photos from ffffound.com,JessikaMarie's photostream on flickr.com

Pick me up at 8

2009-02-09T09:26:00.002+02:00

High school

2009-02-05T23:15:00.001+02:00
După cărţi/filme pline cu sinucideri,inocenţă pierdută,chestiuni lacrimogene în general,îmi voi permite să trec brusc la Sex,Drugs&Rock'n'roll,baby!
And weed,a lot of weed!

You gotta believe me.

Dazed and Confused (1993)

photo from terryrichardson.com

Încercare

2009-02-05T14:56:00.007+02:00

O asemănare izbitoare cu cea a coperţii aş spune..dar nu asta e important.
Ci vârtejul acela adolescentin al cărţii : muzica,rochiile înflorate,buzele vişinii,părul blond al fetelor Lisbon,obsesiile,frustrările,guma de mestecat,vinylurile,inocenţa pătată de sinucidere,carioca mov a lui Lux,venele subţiri ale Ceciliei,somnul uşor de pe terenul de fotbal,taxiul de dimineaţă,conservele cu ton.

Asta e nimic.Însă am avut şi eu o tentativă de recenzie.

Ei spun:
Cu un umor negru sec, naratorul colectiv al romanului „Sinuciderea fecioarelor“ spune povestea unor bărbaţi ale căror vieţi au fost schimbate pentru totdeauna de obsesia lor violentă pentru cele cinci surori Lisbon: inteligenta Therese, pretenţioasa Mary, ascetica Bonnie, libertina Lux şi palida, neprihănita Cecilia, a cărei spectaculoasă moarte deschide „anul sinuciderilor“. Juxtapunând banalul şi goticul, ilarul şi tragicul, Jeffrey Eugenides creează un portret viu şi captivant al tinereţii şi al inocenţei dispărute. El îl transpune pe cititor în trecut, pe străzile mărginite de ulmi ale Americii clasei mijlocii, reînviind imaginile, mirosurile şi senzaţiile curţilor din spatele caselor şi ale şcolilor, pline de vrajă şi de mister. O poveste despre iubire şi pierdere, despre sex şi sinucidere, despre amintire şi imaginaţie, pe care nici un cititor nu o va uita uşor.

Mie mi-a amintit vag de imaginea copilului care strânge un ursuleţ în braţe.

photos from JessikaMarie's photostream on flickr.com

Love me,feed me,never leave me.

2009-02-02T00:07:00.007+02:00
Can I take them home?

photos from independenttalent.com

Today...Tomorrow

2009-01-27T23:15:00.011+02:00
Today's breakfast = nada nada nada...

My tasks
1.eat oranges

2.run like hell after the bus tomorrow morning

3.give Iuana some pretzels :D (she fed me today)

4.sleep don't weep

Perfect day Perfect day Perfect day....

2009-01-25T10:11:00.008+02:00

photo from thehymnforthecigarettes.blogspot.com

În lumină poţi semăna pescăruşi,nori,cuvinte.Însă şi ea e supraestimată...exact ca nisipul.

Coffee and cigarettes,man!That's a combination.

2009-01-14T22:10:00.001+02:00

Se ia:

1,3,7 trimetilxantina

alfa 3 piridil-N-metilpirolidina

Apoi se adaugă un Bill Murray,un Roberto Beningni şi mulţi alţii şi desigur drame zilnice,stări de anxietate,euforie,apatie şi muzică.Va rezulta un film amuzant şi perfect după o perioadă depresivă.

photos from deviantart,all mighty google,will sanders.